După decizia Consiliului Municipal Ungheni din 11 martie curent de a ajusta tarifele pentru transportul urban de călători, au apărut mai multe întrebări din partea unghenenilor cu privire la acest domeniu. În rândurile ce urmează vedeți răspunsurile la cele mai frecvente întrebări.
Ar fi bine ca Primăria să creeze parcul său de autobuze, să fie un transport electric și econom. În așa fel, ar putea să presteze servicii de călătorie calitative, iar banii ar veni în bugetul municipal.
Suntem de acord: transportul trebuie să fie modern, condițiile de călătorie – bune. Pentru aceasta, însă, e nevoie de investiții mari, iar prețul la călătoriile în transportul urban ar trebui să crească de două-trei ori. Or, transportul public urban nu constă doar din mașini. E nevoie de o infrastructură bine dezvoltată, de întreținerea unităților de transport, de reparații… Totodată, în fiecare dimineață, înainte de a ieși pe traseu, conducătorii auto trebuie verificați (tensiunea arterială, alcoolemia etc.). Deci, e nevoie și de personal instruit, care trebuie remunerat. Nu e simplu. Dar nici imposibil, dar costă. Costă foarte mult. De aceea problema transportului urban nu a fost soluționată nici măcar în orașele mari. La Chișinău, spre exemplu, există o întreprindere municipală, cu parcul său de troleibuze și autobuze, orașul are un număr enorm de potențiali călători și, cu toate acestea, întreprinderea nu se poate descurca pe deplin.
Trebuie să se știe că, în prezent, transportul urban de călători este nerentabil. Întreprinderile prestatoare de acest serviciu lucrează doar pentru a-și acoperi cheltuielile, iar de multe ori – chiar în pierdere. La Ungheni, spre exemplu, prețul real al unei călătorii ar fi trebuit să fie de 10-12 lei pentru a putea să fie făcute și unele modernizări. Câți își pot permite acum să plătească această sumă pentru o călătorie? Costul vechi, de 3 lei, nu acoperea nici pe departe cheltuielile și, în consecință, avem ce avem. E un cerc închis, din care va fi foarte complicat de ieșit.
În ceea ce privește transportul electric, e nevoie de o infrastructură specială, care la fel costă.
Ar trebui sa mergem cu biciclete: e și mai econom, și mai sănătos. Pentru aceasta, însă, trebuie să existe piste pentru bicicliști.
În acest sens, Primăria a depus, cu cinci ani în urmă, un proiect la Programul Operațional Comun Bilateral România-Republica Moldova. Abia acum am fost anunțați că vom fi finanțați, ceea ce înseamnă că vom începe construcția a circa 12 kilometri de piste de bicicliști: pe străzile Națională și Romană, cu ramuri spre sectorul Dănuțeni, pe strada Ștefan cel Mare până la intersecția cu strada Petru Rareș (Secția de înmatriculare a mașinilor) și spre sectorul Berești, pe strada Decebal până la Scuterniceni. Pistele vor fi paralel cu trotuarele, pentru o sigiranță mai mare a bicicliștilor.
V-ați gândit la părinții cu doi-trei copii, care au un venit mic? Faceți transport pentru școlari.
Primăria a examinat această problemă, s-a discutat și la nivel național. Concluzia a fost că este imposibil de a introduce autobuze școlare în orașe, unde sunt sute de străzi și un număr mare de instituții de învățământ. Totodată, conform legislației, dacă un copil locuiește pe o rază de doi kilometri de cea mai apropiată instituție școlară, nu i se asigură transport școlar. În municipiul Ungheni există șapte instituții școlare, unde lecțiile încep la aceeași oră. Cum să organizezi transportul școlar? Pe de altă parte, aceasta ar fi o concurență neloială. În prezent, Primăria lucrează asupra unui mecanism de identificare a copiilor care chiar au nevoie de suport pentru a se deplasa la școală. Vor fi elaborate abonamente, pe care primăria le va cumpăra de la prestatorul de servicii și le va oferi acestor copii. Va fi o evidență strictă și vor beneficia de aceste abonamente doar cei care cu adevărat se află într-o situație complicată și care locuiesc la mai mult de 2 km de cea mai apropiată școală.
Ce facem cu pensionarii? Nu merită ei să fie ajutați, să poată să meargă la preț redus?
Din păcate, asistența socială a categoriilor defavorizate ale populației nu este de competența primăriei, ci de competența Consiliului Raional. La momentul de față, pensionarii cu venituri reduse beneficiază de anumite indemnizații și compensații, mulți sunt ajutați și de copii, astfel ca să-și poată permite unele deplasări cu transportul public urban.
Aș vrea să știu dacă primăria sprijină cumva financiar agenții care prestează servicii de transport public în Ungheni. Dacă nu, de ce nu o faceți?
Primăria sprijină agenții economici prin anumite scutiri de plată a taxelor locale, așa cum a făcut-o, spre exemplu, în anul precedent. O altă formă de susținere va fi achiziționarea de abonamente pentru elevii din familiile defavorizate.
După ora 19:00, trebuie să aştepți câte o oră și mai mult, până apare vreun microbuz. Faceți un orar stabil, care să fie respectat.
Revenim la aceleași probleme. Întreprinderile de transport prestează servicii la limită, uneori chiar în pierdere. Nu poți să circuli cu doi sau trei oameni. De aceea și merg mai rar, mai ales după ora 19:00, când sunt deja foarte puțini călători. Nimeni nu-și poate permite să transporte doar aer.
