Trăim într-o eră în care avem acces la internet înainte de a învăța să scrie copiii noștri, dar în continuare evităm să vorbim deschis cu ei despre educația sexuală. În familii se tace, în școli se evită, iar în societate subiectul e adesea acoperit de glume, rușine sau prejudecăți.
Și totuși, realitatea bate filmul: cazuri de abuz, sarcini în rândul adolescentelor, boli cu transmitere sexuală, bullying legat de orientarea sexuală sau lipsa consimțământului corect înțeles. Toate acestea ne arată că educația sexuală nu mai poate fi un lux sau un subiect „delicat” – ci o urgență.
Vom scrie o serie de materiale la acest subiect, unde vom discuta deschis cu specialiști, profesori, elevi și părinți despre nevoia reală de educație sexuală în școli, în societate, despre stereotipurile care ne blochează, temerile care persistă și pașii concreți care pot fi făcuți.
„Copiii au oricum parte de educație sexuală. Întrebarea e: de la cine?”
Primul interviu este cu Tatiana Cheptonar, psiholog în cadrul Serviciului Integrat Regionalpentru Victimele Violenței Sexuale (SIRVVS), care vorbește despre impactul lipsei de informații corecte asupra sănătății emoționale a copiilor, despre despre rușine, mituri și nevoia urgentă de dialog deschis, despre faptul că într-o perioadă atât de tehnologizată și avansată, prin valuri de informație — dar și dezinformare — educația sexuală rămâne, paradoxal, o temă încă tabu în multe școli și familii. În loc să primească sprijin, claritate și protecție, mulți tineri cresc cu frică, rușine și mituri care le pot afecta grav viața emoțională și fizică.
În 2024, aproape 400 de copii au fost victime ale infracțiunilor cu caracter sexual, pe teritoriul Republicii Moldova. Cele mai multe dintre aceste infracțiuni au fost comise în mediul rural. Datele au fost comunicate pentru NewsMaker de către Inspectoratul Național de Securitate Publică (INSP) al Inspectoratului General al Poliției. Potrivit instituției, cele mai multe cauze penale – 150 – au fost pornite în baza articolului 171 din Codul penal, care vizează violul. În baza acestui articol, 151 de copii au fost victime, iar bullyingul cu conținut sexual sau bazat pe orientare de gen rămâne o problemă frecvent semnalată în școli. De ce ne temem să vorbim despre sexualitate, chiar și în era digitală? De ce confundăm educația sexuală cu „învățatul despre sex”? Și care sunt consecințele acestei tăceri? Tatiana Cheptonar explică, în acest interviu, ce înseamnă o educație sexuală sănătoasă pentru copii și adolescenți, cum pot părinții să devină ghizi și nu judecători și de ce rușinea nu este o strategie de protecție.
— Ce înseamnă o educație sexuală sănătoasă pentru copii și adolescenți și ce se întâmplă cu adolescenții care nu au informații corecte despre educația sexuală?
— O educație sexuală sănătoasă pentru copii nu înseamnă să vorbim doar despre actul sexual, chiar dacă, la un moment dat, trebuie să discutăm și despre acest aspect cu adolescenții. Ea constă în construirea, pas cu pas, a unei relații de încredere între copil și adult, în care copilul este sprijinit să se cunoască, să se protejeze și să se simtă în siguranță cu propriul corp. Este un proces educațional gradual, constant și adaptat vârstei, care începe devreme — încă din copilăria mică — și urmărește să ofere copilului: limbajul potrivit pentru a-și numi corect părțile corpului; înțelegerea clară a intimității și a limitelor personale; dezvoltarea unei relații sănătoase cu propriul corp; abilitatea de a spune „nu” atunci când ceva îl deranjează și de a recunoaște situațiile de disconfort sau pericol; încrederea că poate cere ajutor unui adult de încredere, fără frică sau rușine; înțelegerea schimbărilor naturale prin care trece corpul în diverse etape ale dezvoltării; acces la informații corecte despre consimțământ, contracepție, prevenirea abuzurilor și consecințele comportamentelor sexuale riscante. Valorile și comportamentele sănătoase încep să se contureze încă din primii ani de viață, iar părinții au un rol esențial în acest proces prin implicarea lor activă și prin exemplul personal. Dacă educația sexuală este amânată până în adolescență, când copilul are deja 13–14 ani, există riscul ca el să nu mai fie deschis la dialog. Adesea, părinții descoperă că „e prea târziu” – copilul spune „eu deja știu”, pentru că a aflat deja din alte surse: colegi, anturaj, internet. Copiii au oricum parte de educație sexuală. Dacă nu o primesc de la școală sau din familie, o vor lua din gașcă sau din mediul online. Este important să vedem cine sunt acești „profesori” și ce calitate are informația pe care o transmit? Nu tot ce este în online este nociv. Dimpotrivă, există foarte mult conținut educativ valoros. Însă copiii au nevoie să fie învățați cum să filtreze ceea ce văd și aud, cum să discearnă între ce este corect și ce este dăunător. Lipsa unei educații sexuale corecte și adaptate poate avea consecințe serioase pentru adolescenți. Ei pot fi mai vulnerabili în fața presiunilor sociale și a dezinformării, ceea ce crește riscul unor alegeri riscante sau nesănătoase.
În lipsa unor repere clare și a cunoștințelor necesare, adolescenții pot: să aibă dificultăți în a-și înțelege propriul corp și schimbările prin care trec; să nu recunoască situațiile de abuz, să nu știe cum să reacționeze sau cui să ceară ajutor; să adopte comportamente sexuale neprotejate, crescând riscul de sarcini nedorite sau boli cu transmitere sexuală; să se simtă rușinați sau vinovați în legătură cu propria sexualitate, ceea ce poate afecta stima de sine; să dezvolte concepții greșite despre sexualitate, relații și consimțământ, perpetuând mituri și stereotipuri nocive. Prin urmare, o educație sexuală sănătoasă și continuă, care se bazează pe dialog deschis și sprijin, devine o resursă esențială pentru ca adolescenții să crească în siguranță, cu încredere și respect față de sine și față de ceilalți.
— De ce unii părinți confundă educația sexuală cu „învățatul despre sex”?
— Pentru mulți adulți, educația sexuală este un subiect greu, încărcat de rușine sau teamă. Această confuzie provine, de cele mai multe ori, din lipsa de informare și din propriile experiențe de viață, în care sexualitatea a fost un tabu. Mulți părinți au crescut în familii unde nu se discuta despre corp, intimitate, emoții sau limite. Au fost învățați că „nu e momentul” sau „nu e potrivit pentru tine să știi asta” „o să crești și o să afli”. Iar când devin părinți, nu știu cum să abordeze aceste teme cu copiii lor. Se simt nepregătiți, blocați. Educația sexuală este un proces educațional riguros, dezvoltat de organizații internaționale credibile precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Nu este un pericol, nu este un moft. Este un instrument esențial pentru sănătatea, autonomia și siguranța copiilor noștri. Când părinții aleg să abordeze aceste teme deschis, clar și adaptat vârstei, ei își ajută copilul să devină informat, echilibrat și mai bine protejat. Dacă nu o fac ei, o va face altcineva – dar acel „altcineva” nu va fi mereu bine intenționat sau bine pregătit.
— Specificați-ne câteva mituri frecvente despre sex în rândul adolescenților
— Ele sunt mai multe, dar o să mă limitez la câteva. Deci primul dintre ele ar fi că toți adolescenții fac sex, lucru care nu e adevărat. Altul este „Dacă nu fac sex cu partenerul, înseamnă că nu-l iubesc cu adevărat” sau „Dacă nu mă culc cu el, o să plece de la mine”. Cel mai grav dintre ele cel cu „Nu poți rămâne însărcinată de la un singur contact sexual”.
— Ce mesaj aveți pentru părinți?
— Adolescenții au nevoie de părinți care să le fie ghizi, nu judecători. Chiar dacă vi se pare greu sau stânjenitor, educația sexuală este una dintre cele mai importante forme de protecție pe care le puteți oferi copilului dvs. Nu trebuie să aveți toate răspunsurile — e suficient să fiți disponibili, sinceri și deschiși. Copilul trebuie să audă și să cunoască aceste mesaje: „Orice s-ar întâmpla, să știi că poți conta pe mine”; „Îți promit că vom găsi împreună o soluție”; „Ești copilul meu și te iubesc, indiferent de situație”.
Notă: În lunile septembrie-octombrie echipa Serviciului Integrat Regional pentru Victimele Violenței Sexuale din Ungheni are planificate activități de informare despre hărțuire sexuală în șase școli profesionale din raioanele pilotate: Ungheni, Nisporeni, Călărași , Fălești, Telenești și Sîngerei.
