Interviu cu unul dintre membrii ansamblului „Contraste”, care a produs furori organizând și desfășurând în Ungheni discoteca anilor 80, Ilie Grinberg.
— Cu ce te ocupi acum pe pământul făgăduinței?
— Cu muzica. Dar, practic, pentru mine și soția mea. La această vârstă în Israel e greu să-ți găsești de lucru. Este minunat că Peza Butnaru a adus acest eveniment luminos în viața noastră. El a visat mult timp la el, iar anul trecut a venit în Israel la festivalul internațional de muzică klezmer, care a avut loc în orașul Safed. Muzica klezmer este muzica populară evreiască, cântecul „7.40” face parte din această serie. Ne-am întâlnit la Tel Aviv și am decis că anul viitor, adică în 2018, ne lăsăm toate afacerile și venim la Ungheni. S-a văzut că putem face acest lucru în iulie. Din păcate, din cauza muncii nu a reușit să vină Dumitru Miller.
— Ați venit aici și?..
— De pe 25 iulie ne-am aflat cu toții aici. După cum am spus, chiar în prima zi am nimerit la televiziune, unde Peza este iubit și a fost invitat de mai multe ori. Ce-i drept, înainte de aceasta jumătate de oră am reușit să repetăm la Școala de Muzică. Înregistrarea a fost „live”, dar totul a ieșit bine și foarte emoționant. Apoi a avut loc această întâlnire uimitoare. Atât de mulți oameni au venit, deși nu a fost o publicitate bună și în ultima zi am fost nevoiți să schimbăm locația discotecii din cauza ploilor. Ne-a primit la ea fosta membră a ansamblului de dans, Ludmila Urecheanu.
— Povestește-ne puțin despre „Contraste”. Cât a existat această formație?
— A fost creată în 1973 și a existat până în 1987, componența ei fiind aproape neschimbată. Atunci când Peza a plecat la armată, el a fost înlocuit de Anton Kemejis, Dumnezeu să-l ierte. Tolea Bîrcă învăța la institut – din păcate, nici el nu mai este printre noi – în locul lui cânta Dumitru Miller. În prima componență cânta Alexei Buciațchi, apoi a plecat și el, la vremea sa a părăsit formația Vladimir Soloviov, dar astăzi el este cu noi. La Palatul de Cultură el a cântat mai târziu. După serviciul în armată a venit Fiodor Ciornîi, astăzi el locuiește în Eysk, ținutul Krasnodar, Rusia. După armată Peza a revenit, dar nu pentru mult timp, pentru că a început să fie rupt în bucăți. Un timp a lucrat cu Iurie Sadovnic, apoi a fost în formația din Petersburg „Modest”, cu care a lucrat și în Germania. El venea rareori, dar am rămas prieteni pentru întreaga viață. Am plecat apoi la Palatul de Cultură, unde am foat membru al orchestrei simfonice „Panorama” a lui Dumitru Miller.
— După Palatul de Cultură unde ai dispărut?
— Am lucrat acolo trei ani, apoi am cântat în România un timp, iar în 1992 am plecat în Israel.
— Apropo, ai absolvit școala de muzică sau ai studiat în altă parte?
— Am absolvit școala de muzică unde mama m-a adus la șase ani, dar la școala primară am mers un an mai târziu. Mama – ea a murit când aveam 12 ani – la început mă punea să învăț, dar mai târziu mi-a plăcut foarte mult, cu timpul muzica a devenit pasiunea mea. Am început să cânt în ansamblul lui Vladimir Cojocaru – mulți din generația mea îl cunosc. Am cântat și pe terenul de dans, care se afla lângă vechea casă de cultură. Într-o zi, a venit la mine acasă Boris Glemb – el tocmai selecta o nouă componență a ansamblului la clubul feroviarilor „Expres“, al cărui director era Eduard Teper. Iar acest club pe atunci era unul de elită, la el puteai doar să visezi.
— Și în Israel ai cântat în orchestră?
— Primii trei ani am trăit într-un kibuț, un fel de comunitate, unde am întâlnit oameni interesați, am început să pregătesc niște activități. Și dacă în club este un pian, nu pot trece nepăsător pe lângă el, iată că și acolo nu am trecut și au început să mă invite ca muzician. Un cunoscut a fost numit director al teatrului și m-a angajat și pe mine, am lucrat timp de 7 ani ca acompaniator la spectacole, inclusiv pentru copii. Am scris muzică la unul dintre ele.
— La discotecă ar fi trebuit să interpretezi „Love story”?
— Nu, am decis să nu-l cânt – nici măcar nu-mi amintesc cuvintele. Dar, pentru prima dată în Ungheni, am cântat „Feelings”, ca să spun așa, în versiunea originală a textului în limba engleză, pe care am găsit-o numai în Israel. Obișnuiam înainte să cânt la auz, deși, trebuie să spun, interpetarea mea la auz nu se prea deosebea de cea originală.
— Poate aceste discoteci vor deveni tradiționale?
— Mi-ar plăcea foarte mult, dar în anumite condiții, care urmează să fie discutate.
