Acum, când oamenii de bună credință se axează pe valori general umane, frumoase și benefice pentru o conviețuire pașnică, realitățile vin să ne demonstreze că specia umană mai are indivizi detașați de aceste valori, care cu orice preț vor să tulbure liniștea și securitatea întregii lumi dornice de liniște și pace. Crima odioasă, recentă ce a avut loc în sala de concert a centrului comercial de la periferia Moscovei a pus pe jar o lume întreagă ce se întreabă: cine, ce, de ce și pentru ce au făcut această atrocitate zguduitoare?
Mulți experți, politicieni sau formatori de opinie tot încearcă să configureze o posibilă ipoteză a celor întâmplate pentru a ieși din zona necunoscutului pe care îl au în față. Unii se scuză, alții se acuză, o altă parte are versiuni deja închegate. Între timp, rețelele de socializare abundă în informații una mai diferită de cealaltă. Se presupune că pentru a prinde la public și a-l convinge sunt puse în aplicare diferite tertipuri. Așa sau altfel unii șefi de state condamnă acest atac brutal, ieșit din comun și îndeamnă ca această tragedie să nu fie pretext de violență și agresiune față de oamenii nevinovați.
În acest context apare fireasca întrebare, de unde se trage această rădăcină a răului, cine o seamănă și o propulsează? Cine sunt cei care fără pic de remușcare ucid ființe umane ce nu poartă nici o vină. Ce mamă i-a născut și ce sânge le curge prin vene? Un argument și o constatare în acest sens ar fi că intoleranța și lipsa de compasiune reprezintă unul dintre blestemele lumii actuale.
În cartea sa „Secretele prosperității”, Napoleon Hill, spunea că furia nu i-a adus nimic nimănui niciodată. Sufletele mari le aparțin de obicei persoanelor care nu se lasă ușor pradă furiei și care rareori încearcă să-și distrugă semenii, sau să le pună piedici în inițiativele lor. Cât va mai dura până când oamenii vor învăța să meargă pe cărarea vieții braț la braț, ajutându-se unii pe alții în spiritul dragostei și înțelegerii, în loc să ce doboare reciproc? Cât va mai dura până când vom învăța că binecuvântările cele mai mari în viață sunt oferite celor care refuză să cedeze tentației vulgare de a-i distruge pe ceilalți?
Concluzia în acest sens este că indiferent de atacatorii ce stau în umbră și distrug sorți omenești, asemenea acestei atrocități nu au nici o justificare, atâta timp cât jertfele lor sunt oameni inocenți și dornici de viață.
