De la o vreme un ins se plimbă prin centrul oraşului Ungheni. Coboară din maşina sa luxoasă. La o vârstă tânără a adunat avere… Îl vezi pe lângă clădirile structurilor decidente ale raionului. Şi nu singur, ci cu un alt ins, mare funcţionar de stat. În timpul orelor de muncă, ei mereu au ceva de discutat. Mai observi că imediat ce funcţionarul iese afară, companionul său trage maşina la scară.
Apoi fie se plimbă şi discută, probabil, ceva important, fie mai servesc o cafea. Sunt nedespărţiţi. Mai toată lumea întreabă ce relaţie există între aceştia doi. Sunt rude, prieteni, colegi? Posibil. Explicaţia cea mai plauzibilă ar fi că au aceleaşi interese, fiind sub umbrela aceluiaşi partid şi, cu siguranţă, pregătesc ei ceva… Unul a ajuns mare dregător, altul cred că aspiră la un post, după cum se vorbeşte prin culoare.
Zilele trecute, un alt funcţionar public se plângea că insul care se plimbă prin centrul oraşului a început să intre şi prin birourile funcţionarilor. Nu a încurcat oficiile, nu îşi căuta prietenul. A intrat doar să transmită un mesaj, cât se poate de „prietenesc”: „Dacă veţi merge la protest, veţi avea probleme la serviciu, absolut toţi lucrătorii din structurile de stat care se vor afla în Piaţa Marii Adunări Naţionale”. Funcţionarii au rămas stupefiaţi. „Cine se crede această persoană? Cum de îşi permite să intre în oficii şi să ne intimideze… Nici măcar nu ştiu cum îl cheamă”, spuneau angajaţii din structurile de stat. Dar uite că a îndrăznit insul care se plimbă zilnic în centrul oraşului, iar angajaţii, în virtutea faptului că sunt moldoveni şi ţin la locul lor de muncă, având chiar un salariu mizer, nu au plecat la protest. Ori dacă au făcut-o au fost cât se poate de discreţi. Aceleaşi metode erau puse în aplicare şi de comunişti, când poporul era gata să se răscoale. Acum se spune că avem o conducere democrată şi liberală. Ce noroc de cap că ne-am pus singur pecetea pe frunte!
Tot acest ins care se plimbă prin centrul oraşului se vorbeşte că în curând va ocupa un post în cadrul unei structuri de stat, un şef de secţie. Că doar nu degeaba serveşte şi e de serviciu la uşa prietenului său – funcţionarul. Oare ce metode va aplica atunci? Această conlucrare, în opinia mai multor ungheneni, e cât se poate de periculoasă. Insul a intrat prin birouri şi a intimidat, iar prietenul său – funcţionarul i-a permis sau chiar l-a încurajat. Mai departe ce va urma? Le va şopti aleşilor poporului ce să voteze, altor – ce să semneze, ca într-un final să îşi dreagă şi să ducă la capăt orice plan gândit.
Ulterior şi insul care acum se plimbă prin centrul oraşului îşi va crea clone. Acestea îi vor cumpăra ţigări atunci când i se vor termina, sau îi vor închide uşa când acesta va uita. Că doar aşa ne-am obişnuit noi, moldovenii. Să servim cuiva, să le cântăm refrene, altfel nu mai accedem nici prin partide, nici pe la posturi. Şi până la urmă, n-am fi atât de săraci şi manipulaţi, dacă am avea câtuşi de puţină mândrie şi verticalitate. Pentru că 24 de ani am tot servit cuiva şi n-am ajuns la zile bune.
