Cum e să ai două case, două culturi și două țări care îți definesc viața? Pentru Guido Bianchi, un italian din Veneția, Moldova nu este doar o destinație de vacanță, ci un loc pe care îl numește „acasă” de fiecare dată când revine. A ajuns prima dată aici acum mai bine de un deceniu, iar astăzi face naveta între Italia și Moldova de câteva ori pe an.
În acest interviu, aflăm ce l-a impresionat în Moldova de la prima vizită, ce iubește cel mai mult la viața de aici și cum vede el asemănările și diferențele dintre Italia și Moldova. O discuție sinceră despre călătorii, familie și ce înseamnă să te îndrăgostești de o țară în care nu te-ai gândit vreodată că o să ajungi.
— Când a fost prima vizită în Moldova și ce impresie v-a lăsat la început?
— Prima mea vizită în Moldova a avut loc acum 13 ani, iar primul gând care mi-a trecut prin minte atunci când am coborât din avion a fost: „Wow, se aseamănă exact cu Italia de acum 50 de ani”. Nu îmi făcusem așteptări mult prea mari, dar totuși aveam o altfel de închipuire despre ce urmează să văd.
— Ce diferențe ați observat între oamenii din Moldova și cei din Italia, care v-au impresionat într-un mod aparte?
— Faptul că oamenii se mândresc nespus de mult cu țara lor. Deși persoanele cu care am interacționat recunosc că există numeroase probleme legate de Moldova, nu am auzit pe nimeni spunând că ar vrea să plece. Dimpotrivă, aud doar cuvinte de admirație despre meleagul pe care s-au născut și trăiesc. Italienii, în schimb, nu obișnuiesc să-și laude prea mult țara. Nu prea ne preocupă ce gândesc alții despre noi, nici cum ne îmbrăcăm sau cum ne afirmăm. Moldovenii, în schimb, par mai preocupați de aceste aspecte.
— Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o de când veniți în Moldova?
— Cu siguranță, bariera lingvistică. E greu să te simți liber acolo unde nu ai posibilitatea să te exprimi liber, pentru că nu cunoști limba.
— Cum reușiți să depă-șiți aceste dificultăți de comunicare?
— Am mare noroc de soția mea care îmi traduce. La început, când ea nu era prin apropiere, încercam să comunic cu oamenii din jur prin gesturi sau vorbind în engleză ori franceză. Cu timpul, am învățat limba română. Înțeleg mare parte din ce se vorbește, uneori pot răspunde, dar încă simplu. Mai am de lucrat la partea de vorbire.
— Ce tradiție sau obicei din Moldova vă place într-un mod deosebit?
— În toamna anului 2024 am fost pentru prima dată la o nuntă moldovenească, care mi-a plăcut enorm. Tradițiile, muzica, mâncarea și dansurile au fost de nedescris. În Italia, nunțile nu se sărbătoresc atât de pompos, de obicei, avem o ceremonie simplă, în familie. Un alt lucru care îmi place, nu știu dacă îl pot numi obicei, este faptul că la sat oamenii se salută pe drum. Mi se pare un gest respectuos și frumos. Mă simțeam copleșit când mergeam pe drum și un copil sau sătean îmi dădea bună ziua, deși nu mă cunoșteau.
— Cum vi se pare mâncarea moldovenească? Aveți un fel de mâncare preferat?
— Mâncarea moldovenească e o pasiune aparte despre care aș vorbi la nesfârșit. Îmi plac foarte multe feluri de mâncare, cum ar fi: zeama, plăcintele, sarmalele, clătitele, mămăliga cu friptură și multe altele. Mi-e greu să aleg doar unul.
— Ce lucruri din Moldova v-ar plăcea să le vedeți în Italia?
— Respectul față de vârstnici și aprecierea mai profundă a valorilor familiale. Spre exemplu, sărbătorile petrecute în familie, când toți se strâng la masă și merg în ospeție unii la alții, mi se pare ceva minunat. Oamenii în Moldova au o legătură mai profundă cu membrii familiilor lor.
— Credeți că Moldova are potențial să atragă mai mulți străini în următorii ani?
— Moldova are un potențial foarte mare de a atrage străinii în viitor, dacă se va dezvolta în continuare. Orașul Ungheni, văzut acum 10 ani și cel de astăzi, diferă foarte mult. S-a îmbunătățit infrastructura, s-au deschis magazine noi, însă asta doar o bună parte în mediul urban. Satele, din păcate, pustiesc pe zi ce trece.
— Și totuși, acum câțiva ani ați cumpărat o casă în satul Unțești. Ce v-a determinat să alegeți locuința la sat în locul uneia la oraș?
— Am ales o locuință cât mai aproape de familia soției mele, pentru a petrece mai mult timp împreună. În plus, un alt motiv este chiar mai simplu: nu îmi place viața la oraș. La sat, atmosfera este mai primitoare, aerul mai curat, iar natura mai aproape. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt legate de sat.
— Sunteți într-o relație frumoasă de aproape 20 de ani cu o moldoveancă. Care este secretul unei căsnicii atât de trainice?
— Nu am considerat niciodată diferența de naționalitate un obstacol în construirea unei relații armonioase. Fiecare pădure are uscăciunile sale. În ceea ce privește relația noastră, consider că pe an ce trece devine tot mai puternică. Trăim o dragoste adevărată, bazată pe încredere, onestitate și respect. Iubirea este sentimentul care stă la baza celor mai frumoase povești de viață.
— Vă imaginați un viitor în care să vă stabiliți definitiv în Moldova?
— Deși Moldova este pentru mine ca a doua casă, nu cred că aș putea să mă mut aici definitiv. Vin oricând am ocazia pentru vacanță, pentru a petrece timp cu familia și pentru a vedea cerul înstelat, de la casa din Unțești, care mă încântă de fiecare dată.
