E o întrebare la auzul căreia o greutate îţi apasă coşul pieptului, fiindcă te bate gândul şi pe tine de multe ori să pleci peste hotare sau pentru că cei mai mulţi dintre cei dragi sunt la mii de kilometri depărtare. Cauţi răspunsul şi îl găseşti doar că doare al naibii de tare, pentru că în ţara în care te-ai născut nu mai eşti ascultat, că atunci când te priveşti în oglindă te vezi doar un instrument, că salariul îţi ajunge doar pentru a plăti facturile (în cel mai bun caz), pentru că mulţi dintre conaţionalii noştri plecați peste hotare nicidecum nu au căutat senzaţionalul, foarte bine şi-au dat seama că nu vor deveni peste noapte milionari, dar acolo ei s-au simţit apreciaţi, munca lor a valorat ceva, au experimentat normalitatea. Lucruri atât de simple pentru ei, dar atât de mari pentru noi, moldovenii.
