Un dascăl dedicat este ca un far care luminează nu doar sălile de studiu, ci întreaga comunitate. Importanța sa depășește limitele ușilor instituției de învățământ, pătrunzând adânc în viețile învățăceilor.
În primul rând, un dascăl dedicat este un arhitect al viitorului. Prin dăruirea sa față de procesul de învățare, el contribuie la modelarea minților tinere, oferindu-le instrumentele necesare pentru a deveni cetățeni responsabili și informați. Prin pasiunea sa pentru cunoaștere, inspiră curiozitatea și setea de a descoperi, deschizând uși către orizonturi nelimitate.
Însă, impactul unui dascăl dedicat nu se oprește la clasă. El devine o prezență esențială în comunitate, acționând ca un liant care conectează grădinița-școala-părinții și cu restul societății. Prin implicarea sa în evenimente comunitare, proiecte educaționale și colaborări locale, dascălul devine o figură centrală în viața oamenilor din jur.
Un alt aspect crucial este rolul de mentor și ghid. Un dascăl dedicat nu se oprește la a preda doar lecții academice; el oferă sprijin emoțional, încurajare și încredere. Prin această relație de mentorat, el devine un exemplu demn de urmat și un susținător în evoluția personală a elevilor săi.
În concluzie, un dascăl dedicat este coloana vertebrală a unei comunități prospere. El contribuie la formarea viitoarelor generații, construind punți între școală și societate și inspirând prin exemplul personal. Importanța sa nu poate fi măsurată doar prin rezultatele academice, ci și prin impactul durabil pe care îl are în crearea unui mediu propice învățării și dezvoltării umane.
Un astfel de exemplu este și Elena Țîcu, educatoare la grădinița „Licurici” din satul Valea Mare, comuna cu același nume din raionul Ungheni.
Victoria Perebicovschi, părintele unui copil ce frecventează grupa „Steluța”, unde Elena Țîcu e educatoare, ne spune că aceasta este o distinsă doamnă cu aspirații îndrăznețe, perseverentă și responsabilă, cu înalt profesionalism și dăruire, insuflă copiilor dragostea de carte. Cu un deosebit spirit creativ, avidă de cunoaștere, oferă micilor preșcolari, revelații nebănuite spre tărâmul ademenitor al cărții. „Copiii noștri pășesc zi de zi cu încredere pragul grădiniței pentru că în grupă îi așteaptă a doua mamă, cea care cu delicatețe aparte îi iubește. În calitate de părinte, constientizez munca titanică depusă zilnic pentru a făuri adevărate comori ale frumosului. Admir profesionalismul doamnei, pentru care entuziasmul și pasiunea, consecvența și calmitatea sunt de nelipsit în portretul de dascăl și călăuzitor al puiului de om, ce cu ochi curioși explorează lumea/ tărâmul cunoașterii” mai precizează.
„Un dascăl model, o educatoare cu suflet mare care se dedică copiilor săi. Ochii săi plini de soare și lumină privesc copiii cu bunătate, iubire, înțelegere, înțelepciune. Anume Ea dăruiește aripi copiilor să-și ia vânt în lumea cunoștințelor” mai adaugă Elena Popa, o altă mamă al cărei copil frecventează grupa Elenei Țîcu.
Nina Ermurachi, mama Sofiei, ne mărturisește că într-o zi, răsfoind mapa cu poze din telefon, privirea i s-a oprit imediat asupra unei fotografii: un grup de copii în jurul unei femei. O imagine care rămâne încă vie în sufletul ei, chiar dacă a trecut timp de atunci. „Aceasta femeie este educatoarea copilului meu. O persoană înzestrată cu un șir întreg de caracteristici și competențe, pe care le utilizează cu succes în activitatea sa de educator. Doamna Elena este un educator cu har dumnezeiesc, o harnică albinuță cu mâinile de aur. Astăzi îi pot spune încă o dată că îi apreciez la cel mai înalt nivel eforturile profesionale depuse în activitate. Este educatorul care rămâne în sufletul copiilor, dar și al părinților. Demnă de admirat este puterea ei nesecată și dorința de a munci”, afirmă mama Sofiei. În continuare Nina Ermurachi i-a urat educatoarei Elena Țîcu să rămână mereu persoana cu suflet luminos și un izvor nesecat de gânduri frumoase, adevăr și puritate. „Îi doresc din suflet multă sănătate, fericire, creativitate și mari performanțe”, a mai menționat ea
