Zilele acestea discutam un subiect actual – alegerile locale. Candidaţi, potenţiali candidaţi, politică… Mai glumeam despre un omulean, care, sub umbrela unui partid, vrea să devină primar în oraşul Ungheni. Acesta însă, a fost văzut într-o atmosferă destul de intimă cu o domnişoară, într-ul local. Interlocutorul meu spunea despre un alt bărbat, care în loc să pască oile, vrea să fie fruntea primăriei, sau altul certat cu integritatea, care mereu are bani strecuraţi în buzunar, drept mulţumire. Unii conducători, care s-au oploşit pe la primării, construiesc copiilor case. Se repară şcoala sau grădiniţa, se ridică şi casă. Se asfaltează la primărie, se asfaltează şi în ograda lui.
Mai în glumă, mai în serios am început să ticluim programul electoral al unui candidat perfect. Ce acţiuni trebuie să întreprindă pentru ca simplul cetăţean să trăiască bine? Orice ales se lansează în campanie cu lozinci populiste, chipurile, vom trăi ca oamenii, dar la finalizarea mandatului se pomeneşte doar el în sânul lui Dumnezeu.
Aşadar, ce vor orăşenii? Ce vor sătenii? Nu prea au ei multe dorinţe. Cred că nu vreau să fie minţiţi, furaţi, iar ceea ce li se cuvine, să li se ofere. Pe bune! Pentru că în campanie politicienii sărută orice băbuţă, dar apoi încuie uşa biroului… Şi, ne vedem peste patru ani! Să le promiţi oamenilor că îţi vei coase buzunarele? Parcă nu poţi. Pentru că toţi se jură că vor fi cinstiţi, iar „zăngănitul galbenilor” parcă îi hipnotizează… Dar când la putere vin oameni bogaţi, adică cu afaceri prospere… Te gândeşti, acesta are destul şi nu va mai fura. Aha?! El vrea mai mult, tot mai mult. Vrea case, terenuri, să îi înflorească businessul, să îşi asigure protecţia averii.
Să alegem o persoană săracă? Va umbla cu abacul subsuoară. Nu se va rușina dacă haina va fi mai vechişoară. Nu se va sinchisi să roadă pantalonii patru ani de zile şi să nu facă nimic pentru sine, dar nici pentru localitate. Drept că şi mărimea furtului va fi neînsemnat. Adică, a venit la primărie pe jos, iar peste patru ani pleacă pe o motocicletă răblăgită din garajul instituţiei.
Altceva e atunci când vine un naiv la conducere, se avântă în cursă şi chiar munceşte pentru binele celor care i-au asigurat fotoliul. Totul pentru confortul poporului. Şi apă, şi canalizare, şi reparaţii ale drumurilor şi atragerea investiţiilor străine… şi nimeni nu îi dă în plic nici 10 la sută din proiecte, nici 5, cum s-ar obișnui acum. Da, ar fi frumos. Prea frumos ca să fie adevărat. Or, nu degeaba la solicitarea sfatului unui primar, că aş vrea să fiu consilier și cum trebuie să procedez, dânsul, în virtutea experienţei pe care o are, doua mandate e la primărie, mi-a răspuns: „Aşa cum pui tu preţ pe adevăr, mai bine nu încerca”. Ce să mai adaug?
