Inițial, a vrut să facă jurnalism, apoi – politică, iar acum are alte planuri. Este deja acceptată la facultate peste hotare. Medaliată cu Argint la Olimpiada Internațională de Franceză; absolventă a Școlii de Muzică din Ungheni, secția vioară-pian; ex-președintă a Senatului L. T. „V. Alecsandri”; debater; Elevul Anului 2019 – Dana Mihăilă.
— În Republica Moldova, ești singura persoană care poartă numele Dana Mihăilă. Cum comentezi?
— Curios. Totuși mi-ar plăcea să fiu unică, mai ales, datorită lucrurilor pe care le fac.
— Despre Olimpiada Internațională la Limba Franceză:
— E una dintre cele mai mari realizări din viața mea. M-am pregătit mult. La ora 22, mă puneam în pat și minutul următor, eram, din nou, la masa de lucru. Simțeam responsabilitate. Mi-am dorit extrem de mult ca țara mea să fie pe podium. Olimpiada propriu-zisă a fost o explozie de emoții: dimineața, am aflat că echipa Moldovei, formată din 4 eleve din Chișinău, Hîncești, Soroca și Ungheni (adică eu), e nominalizată câștigătoare la proba video de reprezentare a țării; la ora 12, am început proba scrisă, individuală (la care am obținut medalia de Argint); iar la ora 18, pregăteam deja studioul pentru etapa de a doua zi. A urmat o noapte de lucru până la ora 4; la 9, eram deja la USM. La runda de dezbateri televizate, juriul Internațional a votat, unanim, pentru Republica Moldova. Mare mândrie, credeți-mă! Anul acesta, Moldova a înregistrat cele mai bune rezultate din toată istoria Olimpiadei.
— Ai fost președinta Senatului din liceu. Ce atribuții, responsabilități revine acestei funcții?
— În primul rând, trebuie să iubești oamenii. Apoi, să-ți dorești să îmbunătățești experiența școlară a colegilor tăi. Un lider trebuie să ghideze, să delege sarcini, să rezolve probleme și să fie mereu disponibil emoțional. Împreună cu echipa mea, am organizat evenimente artistice, de caritate; ne-am îngrijit de aspectul vizual al instituției, mai ales de sărbători; am organizat jocuri intelectuale și o mulțime de sesiuni interactive pentru semenii noștri. Acum, Senatul e în mâini bune. Îmi place să-mi văd colegii mai mici atât de entuziasmați în legătură cu activitățile extracuriculare care au loc în liceu.
— Ești membră a clubului de dezbateri „IDEA”, cât de important este ca tinerii să dezbată ideile?
— E esențial. Dezbaterile, la fel ca și Jocurile Intelectuale, au avut un rol semnificativ în formarea personalității mele. Dezbaterile te învață să fii spontan, curios și inteligent. Dezbaterile dezvoltă abilitățile de gândire critică, care sunt inevitabile pentru a face față avalanșei de informații la care suntem expuși și e o metoda fantastică de a depăși frica de a vorbi în public.
— Care a fost cel mai interesant subiect dezbătut la „IDEA”?
— Cred că cel mai interesant subiect încă nu l-am dezbătut. Personal, îmi plac subiectele filozofice și politice, care nu sunt tocmai cele mai simple, pentru că necesită cunoștințe și analize mult mai profunde decât moțiunile sociale.
— Tinerii sunt dispuși să discute despre politică? Dacă e să analizăm rata la vot ei au cel mai mic procent…
— Trebuie să remarc că, din fericire, tinerii din anturajul meu sunt interesați de situația politică din țara noastră. Cât despre rata la vot a tinerilor, evident că e mică. Tinerii votează în diasporă. Miile de oameni pe care îi apreciem pentru capacitatea de mobilizare sunt, de fapt, tinerii plecați peste hotare, pe care îi învinuim de neparticipare.
— Despre Programul „Access Microscholarship Program Moldova”: acolo ai și reușit să înveți engleza?
— Nu neapărat. Engleza am început să o învăț în clasa 2-a. ACCESS mi-a oferit șansa să o studiez altfel: am scris proiecte, am participat la tabere de vară internaționale, am ascultat speakeri nativi. Dragi tineri, ACCESS e o oportunitate minunată!
— Ai învățat în 3 licee, dintre care unul în Chișinău, dacă e să alegi între Chișinău și Ungheni ce ai alege?
— Este o întrebare complicată. În Chișinău, am făcut doar clasa întâi, iar, la 7 ani, eram prea mică ca să înțeleg diferența. Totuși Chișinăul oferă mai multe posibilități.
— În comparație cu celelalte instituții din Ungheni, L.T. „Vasile Alecsandri”, înregistrează cele mai bune rezultate la Olimpiadele Republicane. Cărui fapt se datorează acest lucru?
— Curioasă întrebare. În primul rând, L. T. „V. Alecsandri” are o reputație bună, care atrage tinerii cu perspectivă. Curajos, știu, dar, actualmente, la L. T. „V. Alecsandri”, învață o bună parte dintre cei mai buni elevi din oraș. Au și motive. Probabil, fac parte din ultimele generații care au fost dăscălite de adevărați titani: Dnul Spicica (matematică), Dna Leva (matematică), Dna Burlacu (limba română), Dna Berbeu (limba franceză), Dna Dodu (limba engleză). Cu asemenea dascăli, pur și simplu nu ai cum să nu fii foarte bun. În al treilea rând, L. T. „V. Alecsandri” e un liceu bilingv, or, metodele de învățare utilizate sunt printre cele mai faine pe care le-am experimentat vreodată la școală. Nu în ultimul rând, L. T. „V. Alecsandri” arată deosebit și e bine utilat. Clasa Viitorului, table interactive, lecții opționale de robotică, incitant, nu? Sunt curioasă de evoluția instituției în următorii 5 – 10 ani…
— O profesoară scrie „ Ești mândria noastră și ai reușit să demonstrezi asta nu o singură dată, de așa tineri ca tine are nevoie țărișoara noastră” acestea fiind spuse, te motivează să rămâi la studii în Moldova?
— Nu. Știu că am în jurul meu oameni de calitate, puțini, adevărat, dar care știu să-mi fie alături în momente de cotitură. Aleg să plec, nu pentru că nu-mi iubesc țara sau pentru că sunt o arogantă care abia așteaptă să se laude că a învățat în ditamai colțul de lume. Nu! Aș rămîne cu dragă inimă lângă familia mea, DAR, valorile, integritatea, munca, corectitudinea mea nu sunt apreciate aici și, mai mult, sunt, deseori, condamnate. Am tot luptat împotriva nedreptăților, dar e ostenitor și trebuie multă răbdare. Poate nu am eu destulă voință, dar îmi doresc confort, liniște și aprecierea calitativă a competențelor de care dau dovadă.
— După postarea ta referitoare la nedreptățile cu care te-ai confruntat, autoritățile s-au autosesizat. Acest lucru te motivează să te întorci în Moldova după studii? Dat fiind faptul că avem o clasă politică nouă, crezi că lucrurile se vor schimba?
— Momentan, revenirea în Republica Moldova nu este o opțiune, dar sunt conștientă că părerea mea se poate schimba. Referitor la potențialele îmbunătățiri aduse de noua clasa politică, sunt optimistă, însă înțeleg că sistemul e atât de putred, încât trebuie modificat de la rădăcină. Adevăratele schimbări au nevoie de mult timp (și de mult efort). Poate în 50 de ani, vom privi altfel la țara noastră. Până atunci, ne căutam rostul acolo unde suntem apreciați și remunerați pe măsura capacităților intelectuale.
— Ești clasa 12-a, vine bacul. Cum te pregătești de el?
— Sunt eliberată de o probă de examen. Am sperat că voi avea zece din oficiu și la română, dar nu a fost să fie (motivul îl vedeți într-o postare publică adresată autorităților, prin care Dana și-a manifestat nemulțumirea referitor la nedreptățile cu care s-a confruntat la Olimpiada Republicană). Mă pregătesc constant, nu am lăsat totul pe ultima sută de metri.
— Anul trecut am înregistrat 18 elevi cu 10 pe linie la bac. Foarte puțini dintre ei au rămas la studii în Moldova, cum comentezi?
— Bine pentru ei, rău pentru Moldova.
— La final, ce mesaj ai pentru semenii tăi?
— Ascultați-l pe Tudor Chirilă, („Scrisoare către liceeni”). Are perfectă dreptate!
