Această istorie, pe care nu prea o cred, durează de mai mulţi ani şi ziarul a scris despre ea, părea că chestiunea se va rezolva, dar, din păcate… Stăm de vorbă, ca să zicem aşa, cu partea vătămată, locuitoarea din Ungheni Ecaterina. Potrivit ei, problemele în relaţiile cu vecinul au început îndată ce el a atentat la pământul ei, deoarece terenul lui ar fi mai mic şi el ar fi hotărât să-l mărească.
Cică, mută gardul, care de acum a luat formă de arc în direcţia terenului ei. S-ar părea că e destul să te duci la organele respective cu titlul de proprietate asupra pământului şi ele vor pune punctul pe i, la urma urmei, dacă nu se rezolvă nimic, te adresezi în judecată. Însă la noi în realitate durează cu mult mai mult.
Interlocutoarea povesteşte că e mânată încolo şi încoace ca o minge de fotbal. S-a dus la poliţie, acolo i s-a spus să se adreseze la primărie, apoi la Oficiul Cadastral, apoi în judecată. Potrivit sărmanei femei, ea chiar ar fi plătit câteva mii de lei pentru filmări cu ajutorul GPS, ca să demonstreze la judecată pe unde trec hotarele terenurilor. Ecaterina de atâta timp umblă prin instanţe, fără rezultat, încât e gata să-i cedeze vecinului un ar, numai s-o lase în pace şi să n-o necăjească. Cum? Omul e o fiinţă atât de inventivă, încât uneori te minunezi de trebuşoarele lui. De exemplu, să facă în aşa fel, ca locuinţa ta să se pomenească mai că pe terenul vecinului – cum, nu ştiu, dar mi se spune că aşa e şi mi se arată planuri, scheme. Dar se poate face aşa ca ulucul de apă de pe acoperişul construcţiei tale să se sprijine în peretele casei vecinului (în fotografie), la care el nu poate răzbate din „mila” ta. Se mai poate, lângă toaleta vecinului, să sapi o groapă mare şi să torni în ea apă. Nu ştiu ce dă acest lucru – potopul – dar, cică, aşa se face. Iar tu umblă pe la judecăţi, ele vor lua hotărâri de care mie nu-mi va păsa. Ţie îţi trebuie, tu rezolvă.
Ecaterina spune că unde numai n-a fost, într-un loc i se spune că nu ţine de competenţa lor, du-te dincolo, unde de asemenea ţi se spune că nu e treaba lor. N-ar fi mai bine, dacă nu vor să se ocupe de aceasta – numai aşa pot fi calificate acţiunile lor – să o trimită dintr-o dată mai departe, şi fără ea probleme-s câte vrei, câţi vecini de aceştia sunt – să-i împace pe toţi sau cum?
Am stat de vorbă foarte mult timp. Femeia a adunat o mapă întreagă de scrisori, decizii, scheme în care se poate descurca numai un specialist. Dar unde-i el, acest specialist, care ar fi în stare să pună punctul în aceste vrăjbi ce otrăvesc viaţa, pur şi simplu, o distrug, răpesc sănătatea?
Judecata a avut loc, schimbări nu sunt deloc. Femeia s-a adresat la procuratură, de acolo scrisoarea a fost expediată la Inspectoratul de Poliţie, care a răspuns, ca mai înainte, că nu ţine de competenţa lor. Din nou, a câta oară, s-a adresat cu o cerere la primărie, toate termenele au expirat, iar odată cu ele – şi speranţa. Acum ea s-a mai adresat la o organizaţie, aşteaptă şi speră. Oare aceşti câţiva ani de tergiversări n-au învăţat-o nimic?
În ce priveşte executarea deciziei judecăţii, care l-a obligat pe vecinul Ecaterinei să mute ulucul, iar acest nu vrea, pentru aşa ceva există executori judecătoreşti. Unul dintre ei, Anatolie Ursu, spune că dacă persoana are decizia judecăţii, se poate adresa cu ea la executorii hotărârilor judecătoreşti. Plata? Pentru a începe executarea trebuie de plătit 20 de lei şi 60 – pentru arhivare, apoi se va stabili concret ce şi cât va costa. Cu atât mai mult cu cât mai târziu toate cheltuielile se încasează de la datornic, dar lor mai întâi le plăteşte avans creditorul, cel care s-a adresat cu rugămintea de a executa decizia. La judecată nu trebuie să se adreseze pentru aceasta, executorul judecătoresc singur va pronunţa încheierea.
Vlad Savin, arhitectul oraşului Ungheni, fiind întrebat cine trebuie să se ducă să măsoare terenul, explică, gardul între loturi nu înseamnă hotar, din cauza căruia între vecini izbucnesc litigii. Dreptul asupra terenului de pământ îl dă numai titlul de proprietate în care sunt indicate dimensiunile şi hotarele terenurilor. De exemplu, în titlu sunt indicaţi 10 ari, dar aveţi numai 9, iar 1 ar „l-a privatizat” vecinul şi dacă chestiunea nu se soluţionează pe cale paşnică, urmează să se adreseze în judecată. Planurile şi schemele vechi acum nu au importanţă, numai titlul de proprietate eliberat în anii 90.
În acest caz am vrea să spunem că cineva trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să-i explice femeii totul, unde să se ducă şi ce anume să facă, ce să întrebe, cine are (sau nu are) dreptul să măsoare terenurile. Să-i explice, să nu-i spună cu indiferenţă: acest lucru nu ţine de competenţa noastră. Poate ţine de competenţa voastră cel puţin să-i daţi un sfat bun. În caz contrar, „mingea de fotbal”, afară de ofensa din suflet, nu are nimic şi ea consideră că nicăieri nu există dreptate, cu puternicul să nu te lupţi, cu bogatul să nu te judeci.
