Bullying-ul nu este doar o problemă socială, ci și una de comunicare. Specialiștii afirmă că modul în care se vorbește sau se scrie despre acest fenomen influențează percepțiile oamenilor și măsurile prin care poate fi prevenit. Ministerul Educației și Cercetării a înregistrat în anul trecut peste 1200 de cazuri de bullying, numărul fiind în creștere față de anii precedenți. Cifra reprezintă 15% din numărul total de cazuri suspecte de abuz, raportate în școli, transmite IPN.
Psihologii accentuează că bullying-ul nu este caracteristic doar colectivelor din școli și grădinițe, dar poate fi și în mediul online, la serviciu, în comunitate și locuri publice, precum și în familie.
Cum poate fi abordată corect această problemă în presă, și nu doar, au explicat pentru IPN președinta Consiliului de Presă, jurnalista Viorica Zaharia și directoarea Școlii doctorale de psihologie din cadrul Universității Pedagogice „Ion Creangă”, psihologul Victoria Gonța.
Cum scriem corect despre bullying?
Jurnalista Viorica Zaharia afirmă că acest subiect „este rar abordat în presă și mai rar – profesionist”. Președinta Consiliului de Presă explică acest lucru prin faptul că bullying-ul face parte din categoria subiectelor sensibile, pentru a căror relatare e nevoie de o pregătire bună: „Poate de aceea unii jurnaliști îl evită, ca să nu comită greșeli”.
Potrivit Vioricăi Zaharia, cea mai frecventă greșeală este abordarea superficială a acestui subiect. Consiliul de Presă a examinat un caz în care o elevă, victimă a bullying-ului, a fost dusă de un influencer la coafor, la film, la mall – totul fiind filmat și prezentat în reportaj. „Aceasta este o abordare absolut superficială și neadecvată”, a accentuat jurnalista.
Viorica Zaharia a îndemnat jurnaliștii să nu uite că mediatizarea unui asemenea caz este accesibilă și victimei, iar materialele din presă „pot provoca jenă și amplifica sentimentul de suferință”. De asemenea, jurnalista recomandă evitarea la maximum a discuțiilor cu victima, adăugând că este suficient un dialog cu un specialist sau cu părinții copilului agresat, fără ca identitatea acestuia să fie recunoscută. „Scriem despre bullying ca despre un fenomen, o tendință”, a explicat Viorica Zaharia.
Referitor la normele etice, specifice relatărilor despre violență și hărțuire, președinta Consiliului de Presă menționează că acestea sunt indicate în Codul deontologic al jurnalistului și în alte ghiduri sau îndrumări, editate în Moldova și peste hotare.
Potrivit Vioricăi Zaharia, jurnaliștii pot ajuta la combaterea bullying-ului, prin mediatizarea campaniilor de prevenire a fenomenului, prin informarea despre gravitatea și consecințele fenomenului. În acest sens, Zaharia a foferit exemple despre cum ar trebui să fie tratat acest subiect în presă: https://www.moldova.org/nu-
Ce spun psihologii despre mediatizarea cazurilor de bullying?
Cazurile de bullying trebuie abordate în presă, dar într-un mod foarte protector față de victimele acestuia. Nu se expun date personale, fotografii sau imagini de la locul incidentului, pentru că ar putea induce o stare de frică mult mai puternică a victimei față de bulleri, precum și temeri legate de stigma socială. Aceasta este constatarea psihologului Victoria Gonța, directoarea Școlii doctorale de psihologie din cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.
Potrivit psihologului, presa poate aborda subiectul din perspectiva responsabilității sociale pentru protecția minorilor de bullying și abuz, și să reflecte consecințele acestui fenomen.
Referindu-se la modalitățile de comunicare interpersonală a victimelor bullying-ului cu alte persoane, Victoria Gonța menționează că, într-un mediu sigur, copiii se vor comporta și vor funcționa într-un mod firesc și adecvat. Cu toate acestea, „victimele vor manifesta anxietate față de situații incerte, față de locuri și oameni necunoscuți sau agresivi, vor evita conflicte și vor prefera să stea mai mult acasă, reducând contactele sociale”, a adăugat psihologul.
„Semnele bullyingului sunt vizibile și invizibile”, a precizat Victoria Gonța. Unii bulleri atacă public, iar victimele se manifestă retras, singuratici, triști, demotivați. În alte cazuri, victimele trăiesc o teroare ascunsă și aceștia se manifestă anxioși, lipsiți de energie, uneori agresivi în raport cu membrii familiei. Pe termen lung se pot dezvolta comportamente victimizante sau agresive, nevroze sau chiar tulburări psihice și de personalitate, explică psihologul.
Victoria Gonța subliniază că victimele bullying-ului rareori acceptă interviuri sau adresări la specialiști, mai ales adolescenții. Experta în psihologie a indicat că anume întrebările deschise și lipsa de insistență pot genera multe răspunsuri și reflecții din partea victimei.
Emisiunile și campaniile dedicate luptei împotriva violenței pot avea un efect educativ asupra publicului larg, afirmă psihologul Victoria Gonța.
