Într-o lume în care informația circulă cu o viteză amețitoare, iar adolescenții se confruntă cu presiuni și mesaje contradictorii despre sexualitate, tot mai des apare întrebarea: cum putem vorbi corect și sănătos cu tinerii despre acest subiect sensibil? De aceea, am decis să scriem o serie de materiale legate de acest subiect. În numerele anterioare am discutat cu Tatiana Cheptonar, psiholog în cadrul Serviciului Integrat Regionalpentru Victimele Violenței Sexuale (SIRVVS), Alina Butnaru, șefa interimară la Centrul Raional de Tineret. În materialul de față ne-am propus să aflăm care este rolul Bisericii în formarea unei educații despre viața de familie și sexualitate, și cum se poate colabora cu școala și părinții pentru binele copiilor?
Am stat de vorbă cu părintele Andrian Lupu, parohul bisericii „Buna Vestire” din cartierul Ungheni Vale din municipiul Ungheni, care ne-a împărtășit viziunea ortodoxă asupra acestui subiect: de la scopul autentic al educației sexuale, valorile pe care le putem transmite copiilor și adolescenților, până la vârsta potrivită pentru discuții, discernământul în fața informațiilor online și sprijinul de care au nevoie părinții credincioși. Totodată, părintele a venit cu sfaturi pentru tinerii presați să experimenteze prea devreme și cu un mesaj de încurajare pentru adolescenții aflați la început de drum.
— Părinte, din perspectiva Bisericii Ortodoxe, care ar fi scopul corect al unei educații despre viața de familie și sexualitate pentru tineri?
— Trăim într-o perioadă în care oamenii se află într-o mare confuzie spirituală, într-o tulburare, încât chiar și cele mai importante lucruri sunt privite adesea formal. Săvârșim anumite lucruri fără să știm de ce. „Toți oamenii fac așa – înseamnă că așa e bine și așa trebuie să fac”. Educația despre sexualitate nu trebuie redusă la biologie sau psihologie, ci trebuie să fie o formă de formare a caracterului și a sufletului. În viziunea ortodoxă, sexualitatea este un dar de la Dumnezeu, menit să fie trăit în cadrul Tainei Cununiei, cu responsabilitate, iubire jertfelnică și deschidere spre viață. Nunta este marcată prin cununia religioasă, care este o mare Taină a Bisericii. După cununie, tinerii pășesc într-o nouă etapă duhovnicească și într-o nouă luptă lăuntrică. În fapt, nunta este cel mai puternic și cel mai de durată test al iubirii pe care Domnul ni l-a poruncit tuturor. Sfânta Scriptură menționează explicit faptul că Dumnezeu „…a făcut pe om după chipul Său; parte bărbătească și parte femeiască…” (Facerea 1,27) și că „…va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facerea 2,24). Scopul educației corecte în privința vieții de familie și a sexualității este de a ajuta tinerii să înțeleagă frumusețea curăției, valoarea fidelității și demnitatea trupului ca Templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6,19). Este o pregătire pentru chemarea la viața de familie, nu o simplă informare despre funcții biologice.
— Cum am putea explica unui copil sau adolescent, pe înțelesul lui, valorile pe care Biserica le promovează în acest domeniu?
— În primul rând, educația copiilor trebuie să fie educație întru credință – predarea adevărurilor de temelie într-un mod accesibil pentru a fi înțelese. De mici, până la intrarea la școală, copiii trebuie să fie crescuți în curăție, credință simplă, conștiința sfințeniei și bunătatea lui Dumnezeu, Care a zidit toate, Care este iubitor a tot binele, Judecător al păcatelor, dar Care se îndură și-i mântuiește pe cei păcătoși care se pocăiesc și doresc să se îndrepte. Argumentele trebuie oferite treptat, pe măsura înțelegerii copilului. Exemplele concrete au o putere mai mare asupra lui decât simplele explicații. Apostolul Pavel spune: „Creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6,4), adică prin cuvânt și faptă să-i îndrumați pe copii întru viața evlavioasă și curată, după învățătura lui Hristos.
Fericit este învățătorul în cele ale credinței care reușește să semene adânc în copil sămânța învățăturii duhovnicești, mai mult decât însămânțează alți dascăli învățătura lumească. Învățătura cea duhovnicească îi va hrăni pe cei ai casei, îi va întări, curăți și sfinți, și îi va face pe copii folositori atât lor înșiși, cât și societății. După cum spune Apostolul: „Evlavia spre toate este de folos, având făgăduința vieții de acum și a celei ce va să vină” (1 Timotei 4,8). Parabolele Mântuitorului, viețile sfinților tineri – cum ar fi Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Valahul – pot fi folosite ca exemple vii. Astfel, vom împlini cuvântul biblic: „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze” (Pilde 22,6). Valorile precum curăția, respectul, iubirea jertfelnică și răbdarea pot fi prezentate ca virtuți care apropie de Dumnezeu. Este important ca familia și școala să vorbească sincer, fără rușine, dar cu multă delicatețe.
— Ce credeți că lipsește cel mai mult în felul în care se vorbește astăzi despre sexualitate în spațiul public?
— Discursul public este adesea dominat de ideologia libertății fără responsabilitate. Se promovează o viziune hedonistă, în care trupul este obiect de plăcere, nu templu al Duhului Sfânt. Dar Sfânta Scriptură ne amintește: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (1 Corinteni 6,12) și „Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul” (1 Corinteni 6,13). Lipsește perspectiva sacră a sexualității ca parte a iubirii conjugale. Nu se vorbește despre consecințele sufletești ale relațiilor trăite în afara căsătoriei: golul interior, pierderea demnității, rănile emoționale.
— Care sunt elementele esențiale într-o educație sexuală conform învățăturii ortodoxe?
— „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8); „Iubirea este îndelung răbdătoare, este binevoitoare… nu caută ale sale” (1 Corinteni 13). Aici pot menționa că elementele esențiale într-o educație sexuală conform învățăturii ortodoxe sunt: respectul față de trup ca dar divin; curăția ca virtute, nu ca rușine; vocația căsătoriei ca taină a iubirii; responsabilitatea față de celălalt; deschiderea spre viață, nu frica de copii; discernământul între iubire și atracție. Educația, fie chiar și sexuală, trebuie să fie integrată în formarea morală și spirituală, nu separată de credință.
— Cum putem ajuta tinerii să facă diferența între informațiile sănătoase și cele dăunătoare pe care le găsesc online?
— Tinerii trebuie învățați să compare informațiile cu valorile creștine. Să nu accepte tot ce este popular, ci să caute adevărul. „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1 Tesaloniceni 5,21); „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia” (Romani 12,2). Părinții și duhovnicii trebuie să fie prezenți în viața lor, să discute deschis și să ofere alternative sănătoase. Platformele ortodoxe, podcasturile duhovnicești și conferințele pot fi resurse utile.
— În viziunea Bisericii, care este vârsta potrivită pentru a începe discuțiile despre acest subiect cu copiii?
— Nu există o vârstă fixă, ci un moment potrivit, în funcție de maturitatea copilului. Este important ca părintele să fie primul care abordează subiectul, cu delicatețe și adevăr, căci „Este vreme pentru toate” (Eclesiastul 3,1). Prevenirea prin educație timpurie este mai eficientă decât corectarea ulterioară. Copiii trebuie să învețe de mici că trupul lor este valoros și trebuie protejat.
— Cum îi putem sprijini pe părinții credincioși să abordeze aceste teme cu copiii lor, mai ales atunci când se simt nepregătiți?
— Părinții pot fi sprijiniți prin: cateheze și școli duminicale, întâlniri cu duhovnici, materiale ortodoxe adaptate vârstei copiilor, grupuri de sprijin între părinți. Curajul de a vorbi sincer și cu iubire este cheia. Biserica trebuie să fie un sprijin activ, nu doar un observator.
— Ce sfat ați da unui tânăr care simte presiunea societății de a experimenta sexualitatea înainte de căsătorie?
— Curăția nu este o pierdere, ci o pregătire pentru iubirea adevărată. Să nu se rușineze de curăția lor, ci să o vadă ca pe o virtute. Sfânta Scriptură ne spune: „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia” (Romani 12,2) și „Fericit este bărbatul care rabdă ispita” (Iacov 1,12). Tinerii pot găsi modele în sfinții tineri, pot cere întărire prin rugăciune, prin spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie. Demnitatea nu se pierde prin greșeli, ci prin renunțarea la luptă.
— Cum ar putea colabora Biserica cu școala pentru a proteja și ghida tinerii într-o lume cu atâtea tentații?
— Colaborarea dintre Biserică și școală este esențială și se poate realiza prin parteneriate educaționale, prezența preoților la orele de religie și la activități școlare, conferințe și ateliere cu tematică morală. „Lumina nu este pusă sub obroc, ci luminează tuturor” (Luca 11,33). Biserica nu trebuie să se izoleze, ci să fie prezentă activ în formarea tinerilor. O colaborare strânsă va aduce roade benefice întregii societăți.
— Ce mesaj de încurajare ați transmite adolescenților pentru a-și păstra demnitatea și curăția trupească și sufletească?
— Curăția trupească și sufletească este o comoară. Dumnezeu nu cere perfecțiune, ci sinceritate și luptă. „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28,20). Tinerii trebuie să știe că demnitatea nu se pierde prin căderi, ci prin renunțarea la idealuri. Dumnezeu iubește pe cel care se luptă, nu pe cel care se crede desăvârșit. Să fim tari în credință, înarmați cu armele duhovnicești: rugăciunea, faptele bune și cunoașterea credinței. Astfel, vom primi bucuriile duhovnicești pe care Domnul le dăruiește celor ce duc o viață curată și luptă pentru mântuire.
