Persoanele asigurate, diagnosticate cu COVID-19, primesc indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă ca și în cazul altor boli. Instituțiile medicale indică în certificatele medicale categoria „boală obișnuită”.
Într-un răspuns pentru IPN, Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) menționează că indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau accidente nelegate de muncă se achită de CNAS din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat direct beneficiarilor. Aceasta, cu excepția primelor cinci zile calendaristice, care se plătesc din mijloacele angajatorului, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic, în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă.
Începând cu a șasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începând cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din mijloacele angajatorului, indemnizația se plătește din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat. Dreptul persoanei asigurate la indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă se stabilește dacă aceasta pierde, la toate unitățile în care desfășoară activități, venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.
Asigurații au dreptul la indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă dacă au un stagiu total de cotizare de cel puțin 3 ani sau un stagiu de cotizare de cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei îmbolnăvirii. Cuantumul lunar al indemnizației se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare. Baza de calcul a indemnizaţiei o constituie venitul mediu lunar în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții.
Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului se stabilește în proporție de 75% din salariul mediu al angajatului.
Contactată de IPN, Rodica Gramma, dr. conferențiar universitar la Școala de Management în Sănătate Publică „Nicolae Testemițanu”, a remarcat că este absolut normal ca COVID-19 să fie înscrisă în categoria „bolilor obișnuite”. Or, suferința nu poate fi măsurată în anumiți parametri. „În cazul acesta ar fi o noțiune de discriminare pozitivă și noi atât de tare accentuăm că COVID-19 este atât de grav, încât am ignora severitatea altor maladii care produc aceeași suferință. În cazul acesta pacientul zice, „da ce eu mai puțin am suferit?” Nu putem să comparăm după suferință care din ele poate fi calificată obișnuită sau care nu”, a adăugat Rodica Gramma. Potrivit ei, într-un final, 80% din pacienții cu COVID-19 sunt cei care fac forme ușoare, de aceea nu ar califica-o ca o maladie deosebită și nu crede că ar fi necesar de schimbat.
Într-un răspuns pentru IPN, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precizează că la prestațiile de asigurări sociale au dreptul asigurații cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova şi șomerii cu drept la ajutor de şomaj. Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale o constituie fondul de retribuire a muncii şi alte recompense. Baza de calcul a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de o boală obișnuită sau accidente nelegate de muncă o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuții. Or, persoana are dreptul la prestațiile de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.
Suplimentar, MSMPS menționează că, potrivit Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestații de asigurări sociale, nu se acordă indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit la toate unitățile, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă şi altor contracte, în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii.
