Calendaristic ne aflăm la început de primăvară, practic, putem spune că iarnă nici nu am avut și am trecut din toamnă direct în primăvară. Despre aceasta ne vorbesc temperaturile înalte, care depășesc cu mult media multianuală și lipsa de zăpadă. Despre efectele, acestor tendințe climatice asupra culturilor de primăvară s-a vorbit în cadrul unui seminar cu producătorii agricoli. Cu o informație despre pregătirea patului germinativ și efectuarea lucrărilor de primăvară în condițiile anului 2020 a venit Boris Boincean, academician de la Institutul de cercetări pentru Culturile de câmp ”Selecția” din or. Bălți.
Conform datelor Stațiunii Meteorologice a Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp ”Selecția“ temperatura medie a aerului pentru lunile de toamnă a fost cu 3,1 grade C mai mare decât media multianuală. Lunile de iarnă, ianuarie, decembrie au fost neobișnuit de calde, cu +4,1 și 4,8 grade C, mai mult decât media multianuală. Excepție nu a făcut nici luna februarie. Concomitent și precipitațiile au fost mai puține, atât în luna septembrie, cât și în lunile decembrie-februarie, deficitul de precipitații pentru lunile de toamnă-iarnă fiind de 97,4 mm.
Probele de sol prelevate la sfârșitul lunii februarie din câmpurile semănate cu grâu atestă un deficit semnificativ de umiditate, îndeosebi în stratul de sol 100-200 cm. Cele mai bune rezerve de apă în semănăturile grâului de toamnă se regăsesc în culturile după premergătorii timpurii ca borceagul de toamnă (măzăriche de toamnă, secară de toamnă) și lucernă. Rezerve mult mai mici au fost determinate la amplasarea grâului de toamnă după porumb comunică specialistul.
Reieșind din acest deficit de umiditate, sarcina primordială a agricultorilor constă în crearea condițiilor pentru acumularea și păstrarea apei în sol. „Vor avea de câștigat acei agricultori, care au nivelat solul din toamnă”, precizează Boris Boicean. În rest, specialistul nu recomandă aratul cu plug cu cormană. „De altfel, arătura se excludea și în anii cu rezerve de umiditate mai favorabilă, având în vedere că în ultimii ani trecem din iarnă în vară fără primăvară. Cu atât mai mult că și vânturile puternice contribuie la evaporarea apei din sol. Se va ține cont și de adâncimea de lucrare a solului pentru a evita evaporarea intensă”, a explicat acesta.
De rând cu lucrarea solului, nu mai puțin important este și însămânțarea lui. În legătură cu încălzirea globală perioada de însămânțare a devenit mai timpurie cu 2-3 săptămâni. De asemenea este cunoscut faptul că și culturile de toamnă se însămânțează cu 3-4 săptămâni mai târziu decât termenii optimali stabiliți cu 15-20 de ani în urmă, anunță academicianul. Semănatul prea timpuriu este și el periculos din cauza unei eventuale îmburieniri a semănăturilor, deoarece ele sunt mai adaptate și ar putea crește și se dezvolta mai devreme. Iar normele de însămânțare în condițiile insuficienței de umiditate necesită a fi reduse.
„Bunăoară, pentru cultura florii-soarelui, o normă care va asigura obținerea a 35-40 mii plante la hectar va fi optimală, pentru porumb nu va depăși 40-45 mii plante. Menționăm aici și importanța respectării normei de însămânțare și la grâu, deoarece la moment avem semănături foarte dese, care nu vor avea suficientă umiditate din cauza deficitului de apă, iar în cazul unui exces, riscăm infestarea cu bolile provocate de fungi.Vom ține cont pe viitor că norma de însămânțare la grâul de toamnă să nu depășească 4,0 mln. boabe la hectare”, i-a mai informat specialistul pe producători.
Conform recomandărilor sale, în legătură cu secătuirea fertilității solului un efect benefic asupra nivelului de producție poate fi obținut și prin aplicarea locală, odată cu semănatul, a fertilizanților. Dozele de aplicare a fosforului nu trebuie să depășească 15-20 kg substanță activă la hectar. Aceleași cerințe sunt atribuite și fertilizării cu azot, varianta optimă fiind aplicarea unei doze de 100kg/ha de amofos.
Cu referire la semănăturile înfrățite din raionul Ungheni, care conform analizelor efectuate de specialiștii din cadrul Direcției de Agricultură și Alimentație sunt în proporție de 70 %, Boris Boincean recomandă hrana suplimentară în una sau două reprize, în dependență de premergători și fertilitatea solului. Se va ține cont ca îngrășămintele de azot să fie încorporate la adâncimea nodului de înfrățire, acolo unde este prezentă și apa, astfel ca să se poată dizolva. Astfel după premergătorii favorabili: mazărea și rapița este suficientă o singură hrană cu o doză de 35-50 kg s.a. /ha, în schimb după premergătorii târzii: porumb și floarea-soarelui hrana se va efectua în două reprize, la ieșirea în câmp și până la ieșirea în pai, iar doza totală nu ar trebui să depășească 70-90 kg s.a./ha.
Pericolul aplicării unei doze înalte de azot primăvara devreme constă în stimularea creșterii masei vegetative a plantelor, care în condițiile fluctuațiilor de temperatură vor avea de suferit. Un exemplu foarte convingător poate fi luat primăvara anului 2003, atunci când plantațiile cu grâu de toamnă au fost compromise primăvara și nu iarna. Totodată specialistul mai menționează că distribuirea în exces a îngrășămintelor chimice la suprafața solului nu-și are rostul, întrucât solul are capacitatea de a absorb doar o treime din cantitatea respectivă, restul constituie o creștere a pericolului de poluare a apelor subterane, care nemărginit duc la încălzirea globală, dar și o risipă de bani, având în vedere prețurile exagerate ale îngrășămintelor.
În ceea ce privește alegerea soiurilor acesta a recomandat folosirea semințelor de calitate înaltă, de origine cunoscută, adaptate la condițiile pro-climaterice locale. Căci chiar dacă putem importa semințe, nu putem importa și condițiile climatice de peste hotarele țării. Întrucât avem o diversitate mare de soiuri, dânsul recomandă, testarea pe același câmp a câtorva soiuri de hibrizi, din care ulterior se vor alege cei mai adaptați.
Într-un final academicianul a evidențiat faptul că la nivel global ne confruntăm cu o tendință de scădere a nivelului de producție pe parcursul ultimilor ani. Principala cauză fiind faptul că producătorii agricoli s-au axat mai mult pe productivitate și au uitat de hrănirea solului. Nutrienții chimici nu pot înlocui regula de bază a agrotehnicii generale, care presupune alternarea culturilor în cadrul asolamentului, a conchis specialistul în încheierea seminarului.
