De mai mulți ani gazificarea, începând cu anul 2002, se considera în raionul Ungheni un panaceu când era vorba să te salvezi de frig și de foame. Dacă gazul nu ar fi venit, în primul rând, în oraș, probabil toate clădirile cu multe etaje ar fi fost împânzite de coșuri, pereții ar fi fost colorați cu urme de funingine. Dar ce să ghicim ce s-ar fi întâmplat dacă orașul nu ar fi fost încălzit încă vreo doi ani. La Ungheni a venit gazul, iar în curând a pornit și prin satele de pe malul Prutului de la Frăsinești la Petrești. Împreună cu gazele, a venit încălzirea în case particulare, au apărut cabine de duș, dar prețurile la gaze s-au majorat brusc și se pare că au pus punct la toate. Sau puncte de suspensie?
Primarul comunei Morenii Noi, Valentina Lincovscaia, spune că încă se mai lucrează, deși oamenii nu ar mai fi dispuși să-și conecteze casele la gazoduct, deoarece este scump și nu toată lumea își poate permite acest lucru. E bine atunci când persoanele în vârstă – în comună ele constituie majoritatea – sunt ajutate de copii. Primarul se ocupă de construirea gazoductului din 2016, deși gazul a fost adus până în sat în 2007. Aici sunt conectate 60 de case, încă 40 își așteaptă rândul. Apropo, pentru un mic sat cum este Morenii Noi, cred că e o cifră bună. Interlocutoarea a menționat că unii trebuiau să se grăbească cu conectarea și de aceea că acolo trebuiau să asfalteze drumul.
Oamenii conectează gaze, de obicei, pentru aragaz, alții ca să aibă posibilitatea de a beneficia de apă caldă și doar foarte puțini pentru încălzire. Desigur, de dragul gazului la aragaz plăcerea este foarte scumpă – nu mai puțin de 10 mii lei, dar dacă stai să te gândești că acum e o problemă să umpli o butelie și nu se știe când și cum va fi rezolvată, atunci gazul din casă i-a salvat de nervi și griji. În afară de asta, oricum odată și odată vom trăi mai bine. Nu în zadar primarul este îngrijorată de faptul că satul Șicoveț nu poate fi gazificat, deși gazul este la marginea lui. Pentru a începe lucrările, pe fiecare stradă – iar satul este foarte „întins” și se cer mulți bani – trebuie să existe cel puțin 50% de doritori de a avea gaz. Așa este, posibilitatea de a avea gaz costă scump, timp de 2 ani Consiliul Raional a alocat pentru Morenii Noi 440 mii de lei și 100 mii a depus primăria, în schimb, acum gazoductul traversează aproape întregul sat și te poți conecta oricând, dacă dorești. Valentina Lincovscaia, practică și economă, consideră că gazul este necesar. Ea dorește ca statul să se gândească la persoanele în vârstă, să le ajute să-și încălzească locuințele cu gaz, deoarece cu fiecare an acestei categorii de oameni îi este tot mai greu și mai greu să cumpere lemne, să le taie, să aprindă focul, să care butelia.
În satul Petrești gazul a venit abia anul trecut – câțiva ani gazoductul nu s-a putut „târî” pe sub calea ferată, dar s-a realizat. Și în acest timp, potrivit primarului comunei, Sergiu Gorea, au fost conectate 34 de case la gazoduct. Doritori mai sunt, dar pe unele ulițe luate aparte nu există „cvorum” , de exemplu, din cele 50 de case din binecunoscuta mahala „Finlanda” numai 6 persoane doresc să folosească gazul. În același timp, locuitorii cer să fie rezolvată problema reîncărcării buteliilor, or, acum acest lucru nu se face. Deși primarul a remarcat cu regret că pare să existe o oportunitate de a trage încoace o conductă de gaz, nu prea mulți săteni au cele 12 mii de lei necesare pentru a aduce gazul la plita din bucătărie.
Fiind întrebat dacă nu se va încheia aici gazificarea satului, primarul nu a răspuns, dar a spus că în zilele apropiate vor depune la Fondul Ecologic un proiect pentru 600 de metri de canalizare și 3700 de metri de apeduct în „Finlanda”, vor vedea ce li se va spune, inclusiv care ar trebui să fie contribuția comunității.
