Și cu acest gând încep să împroaște în toți și toate cu noroi. Oameni buni, eu înțeleg că e greu, nu avem bani (că unii ne fură, că alții nu ne dau, iar ceilalti nici nu-i cer pentru a realiza ceva), însă în permanență să ne plângem și să ne dăm cu capul de pereți că nu avem? Nu avem curți curate, fiindcă noi suntem indiferenți. Oriunde vă veți duce o să fie probleme ca și în Moldova, dar acolo nu veți întâlni oameni care nu caută răspunsuri, oameni care nu stau și se uită de la balcon cum o mână de elevi le amenajează un loc de odihnă și ei a doua zi să scoată băncile pentru a le muta la scara blocului, oameni care stau în fața calculatorului și se mai gândesc cum să mai ofenseze pe cineva. Ei încearcă să miște lucrurile din loc…
