De altfel, cred că bâta a fost mereu asupra jurnaliştilor, iar libertatea de exprimare pusă la încercare. Fie că am trăit vremuri cu comuniştii, fie că suntem cu pseudo-democraţii. Orice demnitar aflat la putere în primul rând vrea să pună mână pe presă, să o îngenuncheze, încât să taci mâlc, nimic să nu poţi spune împotriva lor. Acum, diriguitorii noştri, cenzura vor să o legifereze.
Să vă spun cum acţionează funcţionarii din raionul Ungheni, ce relaţie au ei cu presa. Deseori pe paginile ziarului apărea o persoană, un şef. Interviuri, declaraţii, opinii… Părea o persoană interesantă, mereu pregătită să dea răspunsuri. Dădea declaraţii, trase la indigo, spunea anume ce vroia lumea să audă de la el. „Am fost contactat de jurnaliştii de la o televiziune din Chişinău despre o situaţie creată într-o instituţie din raion. Eu am spus că e totul în regulă, deşi nu e chiar aşa. În schimb, noi nu am figurat în şirul celorlalte raioane cu probleme”, a râs el cu satisfacţie în cadrul unei şedinţe. Iată cum manipulează șeful opinia publică! Iată cum îşi ascunde greşelile!
Apoi atâta timp cât apărea în ştiri în împrejurări pozitive, parcă eram în relații bune, pot zice, chiar prieteni. Obişnuia să glumească deseori cu jurnaliştii, să-i bată prieteneşte pe umăr. Deşi el ar trebui să ştie că jurnaliştii prieteni nu au. Jurnaliştii au o misiune, un serviciu, să fie de gardă mereu, să servească interesului public, dar nu să fie la cheremul politicienilor, businessmenilor, funcţionarilor. De fapt, asta ar trebui să fie şi misiunea lui, să servească interesului public…
Iată că eroul nostru a călcat strâmb. Şi continuă şi acum să calce. Era evident că vom relata cazurile. Şi în loc să îşi îndrepte greşeala, acest funcţionar a pornit cu zoile spre jurnalişti. Nu mai spun ce cuvinte a folosit. Totuşi, în virtutea poziţiei sale, ar fi trebuit să demonstreze un alt limbaj, mai elevat, demn de un şef, de un funcţionar public. Îmi imaginez cum discută el cu subalternii săi…
Suntem în anul 2015, iar demnitarii noştri democraţi o mai ţin pe supărări, mai dihai ca comuniştii. De fapt, aceşti şefuleţi care se dau mari democraţi aşa şi acţionează, cu metode comuniste, conform perioadei în care au fost şcoliţi. În acelaşi timp arborează drapele ale Uniunii Europene pe toate clădirile şi se dau mari salvatori ai naţiunii pe bani europeni. Cu aşa o atitudine nu mai vedem noi integrare europeană cum nu ne vedem ceafa fără oglindă. Iar intenţia pripită a deputaţilor de modificare a Codului Audiovizualului şi de a ţine închisă gura presei demonstrează acest fapt încă o dată. Nu ne rămâne decât să ne luăm adio de la civilizaţie. Pa, Europa. Pa, trai decent! Moldova, încotro?
