Letopisețul Țării Moldovei, întocmit de cronicarul Grigore Ureche (1590-1647), subliniază că „…țara este așezată în calea tuturor răutăților…”. Grav e că ele au continuat și continuă în timp. Determin cele cu consecințe, care au deturnat cursul firesc al națiunii. După primul rapt de la 16 mai 1812 în Moldova de Est (Basarabia) a urmat deznaționalizarea, colonizarea, prigonirea limbii române, războaie ș.a. După al doilea rapt de la 28 iunie 1940 în România de Est (Basarabia și Bucovina de Nord) a urmat războiul, deportările, foametea, colectivizarea forțată…Prin Declarația de Independență de la 27 august 1991 – care într-un fel e al treilea rapt, doar că acesta a fost benevol. De ce? Pentru că a fost dominat de fotoliile puterii la Chișinău și a geopoliticii de la Moscova. A urmat războiul de la Nistru, enklave străine la Tiraspol și Comrat. Furturi, corupție, injustiție, disfuncționalității instituționale etc. Fără recunoașterea oficială a identității românești și unității ei de pe ambele maluri ale Prutului, Republica Moldova pomenită cu un nou război la frontieră, nu poate avea o securitate de viitor. Cronicarul, cu părere de rău, nu a dat greș.
