Un bilanț al anului, în domeniul educației, cu Anatol Gremalschi, director de programe la Institutul de Politici Publice, în ciclul IPN: „Cum a fost 2020, cu rele și bune”.
Anatol Gremalschi a menționat că, în anul 2020, criza sanitară a pus în evidență mai multe constrângeri ale sistemului educațional, care existau și mai înainte, însă criza le-a developat. Și aici este vorba despre nivelul redus de utilizare a tehnologiilor digitale în educație. Aceasta, chiar dacă în Republica Moldova există unul dintre cel mai rapid internet din Europa. Totodată, există un grad înalt de dotare a familiilor cu echipamente digitale, însă toate acestea nu au fost utilizate în educație pe parcursul a mai multor ani. Și cauza nu este lipsa de dorință a autorităților publice centrale de a promova educația digitală, ci din conservatismul sistemului educațional.
„Un sistem educațional, prin definiție, este unul conservator. Dar noi ne-am dovedit a fi conservatori într-o măsură mai mare decât ar cere-o abordarea tradițională. Am pedalat tot timpul pe metodele clasice de instruire. S-a observat o anumită reticență din partea cadrelor didactice față de aceste tehnologii. Criza le-a pus în evidență. Astfel, autoritățile au fost nevoite să ia decizii în condiții excepționale, întrucât nu existau, și nu doar în domeniul educației, planuri de prevenire a eventualelor riscuri. Nimeni nu-și putea imagina că va fi o pandemie. Dar în țările cu tradiție în edificarea unui stat, cu tradiții de guvernare, tot timpul există planuri, scenarii de a face față eventualelor crize, nu contează care sunt ele – sanitare, climaterice, demografice etc. Spre regret, la noi, aceste planuri au lipsit, și nu doar în educație”, notează expertul.
Potrivit lui, nici la facultățile pedagogice nu se studiază aceste aspecte, nici la cursurile de formare continuă a cadrelor de conducere. Majoritatea celor care lucrează în învățământ sunt foarte buni în domeniul pedagogiei și mai puțini buni în guvernarea unui sistem educațional, pentru că așa au fost formați pe parcursul mai multor ani.
În opinia sa, foarte des, instituțiile educaționale, sistemul educațional în ansamblu, nu este dirijat de o logică orientată spre atingerea unor rezultate, ci, cu regret, de o logică bazată pe abordări populiste. „S-a mers pe principiul să nu supărăm pe nimeni. Anulăm evaluările? Le anulăm. În general termenul folosit nu este corect. Nu au fost anulate evaluările, ci au fost date diplome, acte de studii fără evaluare. Ceea ce e cu totul altceva. Adică, cum poți să-i înmânezi unui absolvent de liceu diploma de bacalaureat și să indici notele la examenele de bacalaureat, dacă el nu a susținut bacalaureatul? Dar autoritățile, și o spună cu durere în suflet, neavând resurse materiale, umane, nu au avut posibilitatea fizică să organizeze niște evaluări în condiții de siguranță sanitară”, a menționat Anatol Gremalschi.
Expertul mai spune că anul acesta au fost diminuate cerințele față de profesionalismul cadrelor didactice și a celor de conducere. Din cauza pandemiei, nu au putut fi organizate, în mod tradițional, acele evaluări și testări. În opinia sa, aceste activități puteau fi suspendate pentru un an, dar nu desfășurate în condiții în care obiectivitatea, validitatea unor astfel de evaluări nu pot fi asigurate. Potrivit expertului, se creează o situație stranie, pentru că anii precedenți, persoanele au muncit din greu pentru un grad didactic, iar anul acesta, atestările respective au avut loc fără evaluările tradiționale.
Cât despre accesul la educație de calitate, Anatol Gremalschi consideră că acesta nu a fost asigurat pentru toți copii. Și aceasta pentru că a avut loc o trecere bruscă la online în lipsa unor forme educaționale comune pentru toată țara, în lipsa unor metodologii stăpânite de carele didactice în avans și nu însușite pe parcursul crizei. Acești factori au redus calitatea educației, doar că ea nu poate fi estimată, pentru că evaluările au fost anulate.
Într-o situație mai gravă s-au pomenit copiii aflați în situație de risc, copiii cu cerințe educaționale speciale, întrucât în acest caz, pentru ei nu sunt așa-numitele tehnologii asistive, care să-i ajute să compenseze constrângerile cauzate de o anumită problemă de sănătate. Politica statului este una de ajutorare a unor astfel de categorii, dar resursele statului sunt limitate. Potrivit directorului de programe la IPP, a fost îmbucurător, atunci când statul a identificat resurse și a cumpărat calculatoare, atunci când au acordat suport partenerii de dezvoltare. Dar resursele identificate, raportate la numărul de elevi aflați în situație de risc, sunt foarte și foarte modeste.
În opinia sa, cel mai grav este faptul că părinții și elevii nu sesizează acest lucru, pentru că în lipsa evaluărilor nu se cunoaște situația exactă. Formal, elevii au acces la educație, sunt incluși în procesul educațional, dar nu au acces la o educație de calitate. „Faptul că un copil frecventează școala, în general, nu înseamnă că el și învață. Dacă a învățat un copil sau nu se stabilește doar în baza unor evaluări. Teoretic noi putem să înmânăm diplome de studii, tuturor tinerilor care au împlinit 18 ani”, explică Anatol Gremalschi. Or, s-a mers pe ideea că – oamenii și așa sunt chinuiți de criza sanitară și noi mai venim cu aceste evaluări. Mai mult, nici societatea nu cere evaluări obiective și un exemplu în acest sens este reacția după ce s-a decis instalarea camerelor video în sălile de BAC.
Anatol Gremalschi recomandă ca în această vacanță de iarnă, în primul rând, copiii și cadrele didactice să se odihnească. Și aceasta pentru că, nu doar lucrătorii medicali sunt epuizați, ci și cei care activează în instituțiile de învățământ – au fost prea multe noutăți tehnologice, noi forme de organizare a procesului de învățământ etc. Și este complicată această perioadă și pentru părinți, care nu se simt bine la lucru, știind că acasă copilul lui se află fără supraveghere.
În paralel, autoritățile ar trebui să unifice metodologia învățării mixte – în clasă și online. Totodată, cadrele manageriale trebuie instruite în domeniul aplicării unei astfel de metodologii în întreaga țară. Din punctul său de vedere, accentul trebuie pus nu pe tehnologiile digitale propriu-zise, ci pe aspectele didactice ale valorificării oportunităților oferite de aceste tehnologii. Astfel ca să nu aibă loc o simplă apăsare de butoane, ci elevii să obțină plus valoare după fiecare lecție.
