Azi facem cunoștință cu o fată firavă – nu mi se întoarce limba s-o numesc femeie pe gazda amabilă și încântătoare a American Corner (Colțul American) de la biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir” din Ungheni, Cristina Turcu.
— Povestiți-ne istoria Colțului de vis de la biblioteca raională.
— Ungheni American Corner, oficial, a fost deschis în iulie 2004. Este un parteneriat între Ambasada Statelor Unite ale Americii și biblioteca ”D. Cantemir”. American Corner urmărește promovarea înțelegerii și a cooperării între Statele Unite ale Americii și R. Moldova, furnizând informații corecte și diverse despre Statele Unite, pe o serie de teme care vor contribui la dezvoltarea comunicării și a schimburilor culturale dintre cele două țări. Pe lângă faptul că oferă acces la informații de încredere și actualizate despre SUA, prin intermediul unor resurse tipărite și pe suport electronic, centrul American Corner organizează programe interactive culturale, educative și de învățare a limbii engleze. Toate activitățile organizate sunt gratuite și pot fi urmărite pe pagina de facebook UngheniAmericanCorner.
— Care e istoria vieții dvs.? Unde v-ați născut, ați învățat, la ce ați visat?
— M-am născut într-o zi de iarnă obișnuită, dar cândva memorabilă, și anume la 23 februarie – ziua Armatei Sovietice și a Flotei Maritime – în satul Grozești, raionul Nisporeni. Primii 6 ani din viață i-am petrecut acolo, împreună cu buneii de pe linia tatălui. Am avut o copilărie foarte fericită, plină de zâmbete, de dragoste, de înțelegere, de bună educație alături de cel mai drag frate, Roman, și asta datorită minunaților mei părinți Pavel și Liuba Rusu. Mă mândresc cu ei și le mulțumesc enorm pentru tot. În Ungheni am venit cu familia în 1987 și mă bucur că și astăzi suntem aici, acasă. Am învățat în clasele I-IV la liceul ”I. Creangă”, clasele V-VI – la liceul ”Gh. Asachi”, iar anul acesta am făcut 20 ani de când am absolvit liceul ”V. Alecsandri”. În copilărie, la fel ca și copiii mei acum, visam să mă fac învățătoare, dansatoare, apoi visam să am afacerea proprie în domeniul vestimentar, unde designer să fiu chiar eu, acum, răscolind amintirile, cred ca eram tare visătoare. Nu îmi amintesc să fi visat vreodată să mă fac bibliotecară, cu toate că eram pasionată de lectură, dar m-au adus aici, la bibliotecă, la Corner.
— Ce a devenit pentru dvs. American Corner?
— Să mă gândesc: cred că a doua casă. Și spun asta, deoarece cei doi copii ai mei, Dragoș și Alina, cresc în bibliotecă alături de mine, sper în timp să îl conving și pe soțul meu să vină mai des. E locul în care mă regăsesc, vorbesc în general despre bibliotecă. E primul loc de muncă pentru un termen atât de îndelungat. E locul la care revin zilnic cu bucurie, cu gândul de a mai învăța, de a mai experimenta ceva nou și, nu în ultimul rând, de a comunica cu utilizatorii Cornerului (în special, cu voluntarii mei).
— Care copii vin la dvs.? De ce acum îi interesează limba engleză, doar din dorința de a pleca cândva din țară?
— Utilizatorii Cornerului sunt de diferite vârste, începând de la 7 ani, care vin la Clubușorul de Engleză pe care îl avem în fiecare zi de vineri. Interesul crescut față de limba engleză, care se consideră a fi una internațională, este un beneficiu pentru tineri și vreau să cred că nu neapărat în dorința de a părăsi țara. Tinerii de azi au foarte multe posibilități de a crește frumos și creativ, au variate oportunități de schimburi de experiență națională și internațională, aici la sigur cunoașterea limbii engleze ar fi o prioritate; de asemenea, tinerii pot beneficia de cursuri din diferite domenii atât directe cât și online, seminare, ateliere de lucru, ateliere creative care tot pot cere cunoașterea limbii engleze. Faptul că cunoști o limbă străină e asemeni unei vize cu care poți călători și cunoaște oameni noi.
— Nu v-a încercat gândul de a găsi un substituent pentru acest Corner undeva peste hotare?
— Sincer, au fost chiar și simple încercări de a pleca peste hotare, zic simple, deoarece încolțeau așa, doar pentru o perioadă scurtă și iată-ne tot acasă, în orașul drag, alături de familie, alături de puținii prieteni rămași acasă (e un lucru trist că părăsesc casa, țara, părinții, familia în schimbul unei vieți mai bune). Dar încercăm să ne descurcăm, să ne educăm copiii cu speranța unui viitor frumos și prosper aici, acasă.
— Produceți impresia unei fete foarte cumpătate, modeste, laconice sau este o aparență?
— Mulțumesc. Mă strădui să îmi respect promisiunile indiferent cui le fac: copiilor, părinților, apropiaților. Mă conduc după proverbul „Omul sfințește locul”. Mereu, când încep un lucru, îmi amintesc de părinții mei care îmi ziceau: ori fă ca lumea, ori deloc. Poate nu mereu reușesc, dar… Încerc să fiu mereu binevoitoare, veselă, optimistă, mă afectează mult necazul și suferința celor din jur.
— Ce ați dori să primiți în dar de ziua nașterii?
— Mereu de ziua mea sunt înconjurată de oaspeți, de familie, lucru de care mă bucur. Ce aș vrea mai special de ziua mea: o escapadă cu familia – soțul Vadim, copiii Dragoș și Alina – undeva unde am putea în plină iarnă să ne bucurăm de soare, de apă, de odihnă.
