A copilărit în Ungheni. Nu știa că îi place atât de mult să socializeze și să fie înconjurată de oameni noi, până a început să facă voluntariat. Primul grup în care a făcut voluntariat este Fondul pentru Tineri Ungheni (FpTU). La 16 ani Cristina împreună cu alți câțiva tineri din Ungheni pune pe picioare o mică afacere, pe care o numește activitatea ei de suflet, pentru că aduce zâmbete și bucurie oamenilor.
Era cea mai mică dintre toți voluntarii, avea 14 ani. „Aici au început provocările pentru mine. Am învățat ce înseamnă responsabilitate, punctualitate, organizare. Mi-am dezvoltat toate aceste aptitudini frumoase în experiența de voluntar. Trebuia mereu să fim la timp, să venim cu idei noi, să ne gândim cu zile sau săptămâni înainte ce am putea aduce nou în orașul nostru, astfel încât tinerii să nu se plictisească și să îi atragă activitățile noastre. Am învățat să comunic cu oamenii, să deschid ușile când am întrebări, să nu am frică să greșesc, pentru că toți greșim, și să lucrez în echipă. Mereu aveam frica de a vorbi în public. Îmi tremurau genunchii uitam tot ce voiam să spun, însă experiența în calitate voluntar m-a făcut să trec peste toate aceste emoții și să le depășesc. Ne încurajam unul pe altul mereu, era o atmosfera prietenoasă ce astăzi persistă și în echipa pe care am înființat-o”, își aduce aminte Cristina.
Despre studii, nu știu dacă m-au ajutat, nu m-am regăsit în sistemul de învățământ
După ce am terminat gimnaziul am început studiile liceale la LT „Mihai Eminescu”, însă așteptam cu nerăbdare să absolvesc. Simțeam nevoia să mă manifest altfel, mai liber, în felul meu, cum știu eu mai bine și cum simt eu că sunt mai productivă. La școală nu mereu avem oportunitatea să ne afirmăm, poate chiar deloc. Nu avem multe oportunități să ne spunem părerile, să venim cu idei noi și suntem criticați și judecați dacă suntem diferiți. Cel puțin aceasta a fost experiența mea. La școală se învață din cărți, informații fixe. Însă în activitățile de voluntariat ești apreciat pentru creativitate, și pentru felul tău de a fi. Ești încurajat și ai foarte multe oportunități să te manifești frumos printre oameni. Nimeni nu te judecă, iar ideile tale mereu sunt luate în considerare.
În activitatea pe care o desfășor toate aptitudinile dezvoltate în perioada în care am fost voluntară m-au ajutat
În activitățile de voluntariat se cere creativitate, și asta te ajută mai târziu foarte mult în viața de zi cu zi, în societate, și mai ales să conduci o afacere. Deși nu mi-a plăcut niciodată să-mi numesc activitatea „afacere” , este mai mult pentru suflet. Îmi aduce o satisfacție enormă ceea ce fac. În această activitate a mea toate aptitudinile dezvoltate în perioada în care am fost voluntară m-au ajutat. Grație experienței acumulate în timpul cât am făcut voluntariat pot să discut cu oamenii, să creez, să vin cu noi idei și să organizez în moduri inedite momentele cele mai deosebite și importante din viața lor. Din păcate, după ce am început să administrez mica mea afacere, nu am mai avut timp să mă implic în activități de voluntariat, însă mereu am încurajat tinerii să se implice cât mai mult. Consider că orice societate, nu doar cea moldovenească, are nevoie de astfel de activități. Aceste experiențe sunt și în folosul comunității, dar mai ales în folosul voluntarului. Nu poți cumpăra și nu poți învăța din nicio carte să dezvolți aptitudini ce numai în astfel de activități le poți dobândi. Câștigul de bani, se face la timpul său, când deja ai experiență de lucru cu oamenii. Ai simțul creativ dezvoltat, totul vine de la sine. Nicio afacere nu va merge, dacă nu creezi din și cu suflet, cu dedicație, pentru clienții tăi într-un mod cât mai profesionist și creativ, ceea ce poți să înveți cel mai bine ca și voluntar.
Serviciile noastre sunt la așa nivel că „nu avem, nu putem” nu există
Am început această afacere la vârsta de 16 ani. Cerința a venit din partea unei prietene de peste hotare, își dorea împreuna cu familia sa, fiind stabiliți în Franța, să își surprindă două persoane dragi cu ocazia aniversării de 50 ani de căsătorie. Cunoștea aptitudinile mele, având în totalitate încredere că mă voi descurca mi-a scris un mesaj, cum că aș fi cea mai potrivită pentru aceasta misiune. Aveam emoții, era ceva nou. Deși eram deja obișnuită cu astfel de manifestări printre oameni, emoțiile oricum persistau. Îmi era teamă să nu dezamăgesc, îmi doream să fie totul perfect, să fie totul la nivelul așteptărilor prietenei mele și a familiei ei. Să transmit cât de mult pot emoțiile lor, sentimentele de regret că nu pot fi aproape și dragostea enormă ce o poartă în suflete. Era o adevărată provocare. A fost totul bine, am primit îmbrățișări de la sărbătoriți, mi-a plăcut enorm rezultatul. Am ieșit din sală imediat ce am încheiat și primul gând care mi-a venit în minte a fost că îmi doresc să fac mereu asta – să transmit emoții sincere mereu oamenilor.
Organizăm totul, începând de la mesaje de felicitare, pentru că sunt persoane care dacă încearcă să compună un mesaj pentru persoana dragă încep să plângă, să devină apăsătoare cuvintele sau sentimentele lor sunt la așa o intensitate încât nu pot fi exprimate în cuvinte. Eu le cer câteva detalii, și simțim exact ce ar dori ei să spună, dar nu pot. Aceasta fiind o abilitate dezvoltată ca și voluntar, și anume capacitatea de a înțelege omul chiar dacă el nu se poate exprima în cuvinte exacte, și are idei, și gânduri deosebite. De asemenea, pregătim darurile exact așa cum se dorește, torturi, flori, baloane cu heliu, mascote. Și de fiecare dată încercăm să aducem ceva nou la fiecare surpriză.
După prima surpriză, lucrurile au evoluat foarte frumos, însă cu foarte multă muncă. Eu mereu încerc să aduc serviciile noastre la așa nivel – „nu avem, nu putem” să nu existe. La mine nu există „nu”, eu mereu mă strădui să fac orice își dorește persoana și sunt deschisă la orice idei noi are clientul.
