Omenirea nu am făcut-o noi, „trestiile gânditoare”, și nici viața nu ne-am dat-o noi, ca să dispunem de ea după bunul plac. Există legi care ghidează această lume aparentă a noastră. Acestea excedează (întrec) inteligența noastră, vin dinspre înțelepciunea dumnezeirii. Dar noi, muritorii, nu suntem meniți să stăm pasivi, ci avem privilegiul dat de Dumnezeu să cunoaștem lumea, să o cercetăm și să-i întărim armonia frumoasă. Omul are o lumină interioară extraordinară, încât cu aceasta sporește taina lumii. Cei care nu fac și nu înțeleg să facă acest lucru sunt ori orgolioși, ori ignoranți (în cazul guvernării de la Chișinău). Societatea dispune însă de mecanismele potrivite ca să-i conteste pe aceștia, să-i izoleze, să-i educe în cele din urmă. R. Moldova e în stare să aplice mecanismele respective? Astfel suntem în pragul unei dileme.
