Germania este una dintre cele mai atractive țări din lume în ceea ce privește posibilitățile de studiu și de muncă și drept urmare mulți oameni emigrează în Germania.
Cultura germană se remarcă demult prin diversitatea ei. Astfel, încă în sec. al XVI-lea spațiul german este divizat într-o parte predominant catolică (sud și vest) și o parte predominant protestantă (nord și est). Războaiele sângeroase purtate între catolici și protestanți de-a lungul timpului au dus la concluzia că trebuie respectate caracteristicile individuale (religia, convingerile politice etc.) ale fiecărui om în parte, ca să se poată menține pacea și armonia în societate. Astfel a devenit relevant termenul „toleranță”. După cum se știe principiul toleranței a fost încălcat violent, în timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945). Astăzi cultura germană a dat naștere formei moderne „Begegnungskultur” (interacține și toleranță).
Un alt aspect al culturii germane vine de la cuvântul „Erinnerung” (amintire) și se referă la memorarea greșelilor trecutului, mai ales crimele comise de regimul nazist. Școlile și universitățile din Germania investesc foarte mult timp în analizarea și discutarea aspectelor negative ale istoriei germane în speranța că generațiile viitorului nu vor repeta greșelile trectului german.
Reconstrucția morală a Germaniei a fost posibilă nu prin uitare, negare și falsificare, ci prin memorie, conștientizare și asumare a propriului trecut. Germania a înțeles că fără adevăr nu poate exista reconciliere, iar fără justiție nu poate exista demnitate.
În contrast, Rusia nu a făcut niciodată un astfel de gest uman. Memoria colectivă socială nu a învățat nimic, din contra sistemul totalitar a rămas neatins și victimile lui au fost neglijate.
Germanii au rescris manualele de istorie, au ridicat memoriale victimelor fascismului în piețele orașelor, iar educația civică a fost reconstruită pe temelia asumării responsabilității morale. R. Moldova, aflată în câmpul propagandei rusești, diletanții în istorie au condamnat noul manual de istorie a românilor și universală cl. a XII-a, pentru niște adevăruri ce țin de perioada sovietică, cât și de alte perioade.
Legea fundamentală a R.F. Germania a fost începută ca o antiteză directă a celui de-al Treilea Reich. Statul german (1949) a reprezentat nu doar o etapă de reconstrucție politică, ci și finalizarea unei faze cruciale a denațificării și a „curățării” instituționale, începută imediat după 1945.
Aceste eforturi au avut un impact formativ asupra tinerei generații, a impulsionat cercetarea istorică, memorializarea victimelor și reformarea educației civice.
În timp ce Germania a ales adevărul ca temele pentru reconstrucția democratică, Rusia a ales mitul și glorificarea trecutului ca formă dominantă asupra societății.
La nivel central, nu s-a recunoscut niciodată crimele totalitarismului stalinist și nu numai. Din contra educația civică, inclusiv timpurie este supusă ororilor regimurilor respective. Prin idealizarea conducătorilor, statul rus își construiește o mitologie a puterii brute și supunerii absolute. Această mitologie utilizează istoria nu pentru a interpreta trecutul, ci pentru a modela un prezent fără democrație și libertate.
Conform sondajelor recente, aproximativ 50% din cetățenii ruși evaluează glorios activitatea lui Stalin, iar 30% l-ar prefera conducător, chiar în zilele noastre. E din cauza lipsei unei confruntări reale cu trecutul totalitar.
Contrastul german, sondaj comandat de Deutsche Welle, arată că 75% dintre germani susțin ca elevii să viziteze fostele lagăre de concentrare, ca parte a educației civice și de familie. Recent prin difuzarea în școli a filmului „Siberia din oase”(scenariu Lentina Vatamanu): „Prin mărturii autentice și o abordare cinematografică sugestivă, filmul redă suferința, rezistența și demnitatea celor care au fost victime ale represiunii, transmițând mesaje puternice despre memorie, identitate și curaj. Le oferă elevilor ocazia de a reflecta asupra tragediilor provocate de regimurile totalitare ale sec. XX și totodată pune în lumină valorile umane: demnitatea, libertatea și drepturile omului”, argumentează Ministerul Educației din R. Moldova. Pe de altă parte PSRM condamnă „decizia ministerului de a impune elevilor vizionarea filmului „Siberia din oase” în preajma Zilei Victoriei”.
Iată două abordări diferite, cea de-a doua ascunde adevărul, de a mușamaliza trecutul istoriei. „Siberia din oase” este un film documentar, dedicat basarabenilor deportați în Siberia în perioada anilor 1941-1949. Filmul e construit pe mărturiile a 4 protagoniști care au fost ridicați și trimiși forțat în Siberia în cel de-al val de deportări, în noaptea din 6 spre 7 iulie 1949.
Trecutul nu poate fi niciodată încheiat. El trăiește în muzee sau în închisori, în discursuri sau în războaie. Dilema: privit în față sau îl lăsăm să ne conducă din umbră?
„Memoria ne dă putere, pentru că ne ajută să nu ne abatem de la drum” – Roman Herzeg, președinte al Germaniei (1994-1999). Simplitatea acestor cuvinte, exprimă în esența democratică, atunci când își asumă un efort colectiv de confruntare cu trecutul – oricât de dureros ar fi acesta. R. Moldova are așa posibilitate. Când?
Surse cercetate: invatgermana.ro; cotidianul.ro; dw.com
