Zilele trecute un demnitar ghiftuit cu de toate spunea că multă vreme moldovenii ar fi stat în genunchi sau cu capul aplecat, ar fi acceptat să fie conduși de alții, să primească lecţii, să fie dăscăliți, iar altul, nu se știe de unde apărut ca să dicteze cum să trăim fără să ne întrebe, a desenat viitorul ”luminos”, după ce moldovenii s-ar fi deșteptat: sate pline de activitate, ca altădată, cu drumuri asfaltate și aprovizionate cu apă, sate cu mulți copii, pentru care să fie renovate grădinițele și redeschise școlile, pentru care să fie medici de familie, sate cu locuri de muncă în ateliere sau în câmp, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să plece peste hotare, iar în sate și în orașe oamenii să primească salarii și pensii mai mari. Frumos spus, dar mă tem ca acești constructori să nu fi ales un drum asemănător celui de la Chișinău spre Ungheni, început patru ani în urmă – pe bani europeni! – și care posibil să nu fie gata nici în 2021.
