Absolvent în politologie și administrație publică, Constantin Uzdriș, originar din satul Semeni, a devenit un cunoscut jurnalist în plan național. La doar 32 de ani are în spatele său o vastă experiență în presa scrisă, radio și televiziune. Este câștigătorul mai multor concursuri de profil, burse, dar și proiecte internaționale. Actualmente activează în calitate de jurnalist la TVR Moldova, una din puținele televiziuni libere din Republica Moldova.
— Ca să fiu sinceră, am încercat să caut interviuri în care te-ai expus, pentru a afla mai multe despre parcursul tău profesional, însă nu am găsit. Ce studii au stat la baza formării tale în acest domeniu?
— De fapt, eu nici nu am dat interviuri, probabil sunt încă prea tânăr pentru asta. În altă ordine de idei cred că jurnaliștii trebuie să pună întrebări. Cât despre studii, am absolvit facultatea de Relații Internaționale a Universității Libere Internaționale din Moldova, catedra de Politologie. Cu alte cuvinte eu sunt politolog. Apoi, am un masterat în România în domeniul Administrației publice. Cu ani în urmă un jurnalist, care din păcate nu mai este printre noi, mi-a spus că dacă vreau să fiu un jurnalist bun nu este neapărat să fac facultatea de Jurnalism.
— Cine sau ce te-a influențat să alegi cariera în domeniul jurnalismului? Ai regretat vreodată alegerea făcută?
— O să încep cu ultima parte a întrebării, nu am regretat niciodată că m-am făcut jurnalist e prea devreme. În luna iunie voi avea 10 ani de când am fost angajat. Și de când am primit prima mea legitimație de jurnalist. Regretele au fost legate mai mult de starea jurnalismului din Republica Moldova. La diferite etape ale vieții au fost diferiți jurnaliști care m-au influențat. În copilărie și adolescență mă inspirau jurnaliștii sportivi de la TVR, îmi amintesc de Vlad Enăchescu, Emil Grădinescu sau Radu Naum. Alături de comentariile și emisiunile lor am privit campionate mondiale și olimpiade. Ulterior au fost jurnaliștii de la redacția știri și cei de la politică. Mi-o amintesc pe Ioana Dumitrescu, sau Dana Războiu, Mihai Constantin. Nu credeam atunci că peste ani vom ajunge să fim colegi. Că vreau să fiu jurnalist cred că am înțeles în clasa a XI-a, doar că atunci nu era clar nici pentru mine și nici pentru părinți. Eu jucam atunci la două capete, eram implicat și interesat de politică. Însă anul 2009, vorbesc de 7 aprilie și ce a urmat după m-a determinat să merg spre jurnalism.
— Care a fost parcursul tău profesional? Ai lucrat pentru mai multe televiziuni, cred că fiecare job te-a ajutat să capeți o experiență bogată în acest domeniu. Actualmente lucrezi pentru TVR Moldova să înțeleg că această televiziune întrunește principiile și poziția ta ca cetățean și jurnalist?
— Primul meu articol, sau mă rog… ceea ce eu atunci numeam articol l-am scris prin clasa a VII-a sau a VIII-a nu-mi amintesc exact. A fost publicat în ziarul școlar „Noua Generație” care se publică și până astăzi la L.T „Vasile Alecsandri”. Atunci la bază au stat trei persoane, profesoara mea de limba română Vera Burlacu, colega mea de atunci Alina Codreanu, care era redactor-șef și Lucia Bacalu, jurnalistă din Ungheni, care ne ajuta să publicăm acel ziar școlar. Așa a început totul. Ulterior au fost la seminare și training-uri cu Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova, workshop-uri și diferite proiecte. Aceasta a fost facultatea mea de jurnalism. Cariera profesională a început la Agenția de presă InfoPrimNeo. Acolo am avut parte de aproape un an de formare profesională sub conducerea lui Valeriu Vasilică, nu o să mă tem să spun că dumnealui este un titan al jurnalismului din țara noastră. El a fost cel care m-a învățat ce este corectitudinea, ce este deontologia și care sunt limitele unui jurnalist profesionist. Am fost și la televiziuni, la radio și în presă scrisă. De aproape 6 ani sunt doar pe online, mă țin de tendințele vremii. Jurnalismul online câștigă tot mai mult teren. La moment, conduc echipa de la site-ul www.tvrmoldova.md. Într-adevăr, TVR este una dintre puținele instituții media din Republica Moldova unde putem vorbi de standard europene, de corectitudine, deontologie și profesionalism.
— Care este cea mai mare realizare a ta de până acum din carieră? Dar din viața personală?
— Cât nu ar fi de banal, dar nu cred că am ajuns la etapa să caut realizări în carieră. Cred că sunt încă tânăr, iar realizările, eu aș prefera să fie mai multe. Urmează să vină. Cât ține de viața personală, am două mari realizări, soția mea Viorica și fiica, Ana-Maria, acestea sunt realizări, restul sunt chestiuni cu care ne umplem existența.
— Apropo, de viața personală cum reușești să îmbini munca cu viața de familie? Locuiești în satul Semeni, dar activezi în Chișinău?
— De fapt, nu prea reușesc. Mai mult sunt la muncă. Bine că online-ul îmi permite să lucrez de oriunde, dar eu sunt mai mereu pe drumuri, aceasta este legat și de muncă, dar și de alte proiecte pe care încerc să le fac. Am multe deplasări, de la începutul acestui an am fost în Statele Unite, erau programate și alte deplasări și proiecte, din păcate, pandemia le-a amânat, dar oricum eu sunt mai mult pe drum.
— Cum îți organizezi timpul ca să fii în preajma fetiței de numai câțiva anișori, să fii un ajutor în casă pentru soție și în același timp să îți faci munca de jurnalist?
— Nu am obișnuința să îmi organizez timpul. Atunci când faci jurnalism online e practic imposibil să-ți faci planuri. Lucrurile se schimbă de la un minut la altul. În general am doar anumite perioade de timp la care mă raportez. Fie că sunt perioade între deplasări, fie unele proiecte la care lucrez. Eu sunt un tip cam dezordonat, de obicei întârzii, nu de puține ori am probleme cu punctualitatea. De aceea nu pot să spun că sunt de mare ajutor în gospodărie, mai mult fac ce apuc și când apuc.
— Experiența pe care o ai în jurnalism, dar și profesia de politolog îți permite să privești critic asupra unor lucruri din societate. Cu atât mai mult că și soția ta activează în domeniul sănătății. Ai putea să ne spui ce părere ai despre situația actuală din țară?
— Pentru mine Republica Moldova și situația internă se împarte în două. Prima parte este țara în care m-am născut și în care trăiesc. Normal că nu-mi plac multe lucruri de la politică și economie, până la problemele sociale și culturale. Aici aș putea să caracterizez lucrurile ca „debandadă”. Pe de altă parte este firea mea de jurnalist și prima mea profesie cea de politolog. Din această perspectivă Republica Moldova este un obiect de cercetare foarte interesant care trebuie studiat, trebuie analizat și care poate fi modelat. De ce nu, chiar și de către noi jurnaliștii. Din această perspectivă, Moldova este un tărâm al multor posibilități. Vă spun sincer, îmi vine foarte greu să îmbin cele două perspective, mai ales că cetățeanul din mine se întâlnește în fiecare zi cu problemele pe care le sesizez zilnic în calitate de jurnalist. În ceea ce privește medicina, aici cred că ar trebui să ne gândim cu toții ce se petrece, deoarece criza provocată de COVID-19 ne aduce cu picioarele pe pământ și vedem că proasta subvenționare a medicinei, a educației va duce acest stat direct în mormânt, nu pe patul de spital, dar direct la cimitir. Nu trebuie să ne preocupăm de cei de la conducere, ei se vor trata și își vor educa copiii peste hotarele țării, iar cei care consideră că pentru educație și medicină nu trebuie alocați bani mai mulți se vor trezi că vor plânge în pumn, așa cum se întâmplă la moment. Știți vorba ceea: „vom muri cu zile”, cam aceasta se poate întâmpla.
