Pentru Constantin Popovici, pictura nu este doar o formă de expresie, ci o călătorie interioară. Originar din Ungheni și stabilit la Timișoara de aproape 10 ani, el și-a dezvoltat un stil artistic marcat de diversitate, explorând tehnici și teme variate. Recent, a deschis expoziția „Solilocviuri” la Galeria de artă contemporană Brăteanu a S.C. AXA ART, un proiect prin care își transpune trăirile pe pânză și invită publicul într-o explorare vizuală a emoțiilor sale.
În acest interviu, discutăm despre cum s-a format ca artist, ce înseamnă această expoziție pentru el și cum vede viitorul său în lumea artei.
— Cum ai ajuns să studiezi la Timișoara?
— A fost o hotărâre neașteptată, însă părinții m-au susținut totalmente. După ce am terminat studiile gimnaziale, am depus actele la mai multe licee cu înclinație artistică din România, iar în final am fost repartizat la Timișoara. Inițial nu eram foarte încântat pentru că nimerisem într-un oraș tare departe de casă, dar, cu timpul, am reușit să-mi fac prieteni și să mă îndrăgostesc de el. Astfel, am rămas aici să-mi continui studiile de licență la Universitatea de Vest, iar anul acesta trebuie să-mi apăr lucrarea de disertație pentru master.
— În ce mod a influențat acest oraș stilul tău artistic?
— Am simțit o tranziție semnificativă, deoarece în comparație cu Timișoara, Ungheniul este un oraș foarte liniștit și calm. Odată cu schimbarea anturajului, stilul meu a devenit cu certitudine mai dinamic și mai expresiv, reflectând trăiri personale pe care lucrările anterioare nu le aveau.
— Ce mesaj ai dorit să transmiți prin lucrările expoziției „Solilocviuri”?
— Am vrut să prezint și să arăt trăirile mele până în ziua ultimei picturi realizate. Pentru mine este o pasiune să urmăresc și să identific anumite momente ale lumii înconjurătoare, de aceea o bună parte din expoziție ocupă peisajele. Mă fascinează orice detaliu pe care îl pot observa dintr-o perspectivă diferită față de cea obișnuită. Fiecare lucrare mi-am dorit să rezoneze mai întâi cu mine, iar mai apoi deja cu ceilalți care o vor vedea.
— Ce tehnici și materiale ai folosit în această expoziție?
— Am folosit o varietate de stiluri la această expoziție, începând în creion pe hârtie, acuarelă, tempera și ulei pe pânză. Lucrările sunt foarte prețioase pentru mine, marcând fiecare etapă a parcursului meu artistic deoarece au fost pictate de-a lungul câtorva ani.
— Există o lucrare în expoziție care are o semnificație specială pentru tine? Dacă da, care și de ce?
— Da, se numește „Cum dorește un cerb izvoarele de apă”. Lucrarea în sine reprezintă proiectul meu de diplomă, la care am lucrat intens. A trebuit să cercetez, să mă informez și să găsesc ceva potrivit pentru mine ca să creez, dar și să reprezinte ceva pentru ceilalți care o să vadă această lucrare. Denumirea ei are și o conotație biblică, fiind primul verset din Psalmul 42, care sună în felul următor: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”. Vroiam să arăt că sufletul fiecărui om însetează după ceva anume.
— Lansarea expoziției a avut loc pe 27 martie, o dată simbolică. Care este legătura dintre acest eveniment istoric și vernisajul tău?
— Anul acesta s-au împlinit 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România, un eveniment destul de simbolic pentru țara noastră. M-am gândit că ar fi o posibilitate perfectă pentru a demara expoziția în această zi, mai ales că noi ca basarabeni avem această minunată oportunitate de a studia în România și a ne bucura de anumite facilități.
— Dacă ar fi să îți definești stilul artistic într-un cuvânt, care ar fi acela?
— Cu siguranță, diversitate. Nu pot spune că sunt fidel unui anume stil artistic, deoarece sunt atras de mai multe zone diferite ale picturii, de la realism la abstract și multe altele.
— Pictura este mai mult despre talent sau muncă asiduă?
— Eu cred că pictura începe odată cu dorința. Desigur, și talentul este foarte important, însă doar manifestând interes pentru acest lucru poți afla dacă îți place cu adevărat. Urmează apoi foarte mult studiu care contribuie la dezvoltarea artistică și la definirea talentului. Mereu ar trebui să existe un echilibru între talent și muncă.
— Ce sfat ai oferi tinerilor artiști din Republica Moldova care doresc să își facă o carieră în pictură?
— Este foarte important să mergi pe această cale cu multă sinceritate. Fiecare lucrare să fie o trăire adevărată, să fie făcută din toată inima, pentru că doar așa o să poată să rezoneze și cu alții. O pictură este prima impresie a oamenilor despre tine, cum te văd ei ca artist. De aceea este esențial să dai tot ce ai mai bun.
— Unde te vezi peste 10 ani?
— Mă văd, cu siguranță, tot aici, la Timișoara, deoarece cumva mi-am sădit niște rădăcini în acest loc. Am o familie, am prietenii aici, deja simt că acest oraș este despre mine. În plan artistic, mă văd având cât mai multe expoziții, atât la Timișoara cât și în Europa. Încerc mereu să visez la mai mult. Îmi doresc stabilitate aici, dar, în același timp, caut mereu să evoluez și să mă perfecționez.
