Timp de 2 ani de zile, răstimpul cât m-am specializat la facultate, ni s-a tot repetat că orice s-ar întâmpla în firma sau organizația unde am lucra ca specialiști, trebuie să comunicăm cu publicul, indiferent de situația prin care trece organizația care o reprezentăm. În lipsa acesteia se nasc supoziții, iar supozițiile duc la îndoieli și presupuneri cu rezultatul de a se crea un colaps.
Aceeași situațe se atestă și azi, când trecem printr-o pandemie globală. S-au format două tabere: cei care cred și cei care nu cred în COVID-19. Noi, ca jurnaliști, suntem prinși undeva la mijloc între autorități și oameni. Încercăm să ne facem datoria de a informa, de a scrie materiale că virusul există și că e periculos. Dar, foarte greu se obțin informațiile și cele care le obținem sunt convenabile pentru cei care își zic că gestionează starea evoluției de infecție COVID-19. Astfel, oamenii nu ne mai cred. Zic că suntem plătiți de nu știu ce organizații mondiale, cei mai împăciutori cu noi ne spun că de Guvernul Republicii Moldova. De obicei, eu scriu despre câte cazuri sunt înregistrate în raionul Ungheni, am mai scris despre pericolul pe care îl prezintă măștile de protecție aruncate vraiște și alte materiale legate de noul tip de coronavirus. Deci, eu sunt cea care, în opinia unora, ar primi cea mai mare sumă de bani din redacție. Ar fi trebuit să-mi achit până acum datoriile care le am și care nu sunt din cele mai ușoare, adică o sumă mică, însă eu le am și vă spun sincer că am dureri de inimă și mai multe fire albe de păr în cap.
De ce am ajuns să avem aceste 2 tabere? Simplu, și repet iar, că lipsa unei comunicări transparente a dus la această situație. Ministerul de resort ne oferă cifre goale, fără a veni cu detalii. Pe motiv că e pandemie și nu se permit adunările cu mai multe persoane, ei au „fugit” de întrebările jurnaliștilor, care într-un fel sunt acea legătură dintre cetățeanul simplu și conducători. Pe lângă acele cifre seci mai și creează confuzie în prezentarea lor, fiindcă o cifră ne este prezentată de specialiștii locali și alta de cei la nivel național. Nici până astăzi nu am elucidat misterul decesului unei femei de 82 de ani, pe care ministerul îl atribuie raionului Ungheni, iar cei de pe loc, adică Centrul de Sănătate Publică, ne spun că nu este.
Aștept cu nerăbdare ziua când se va găsi antidotul acestui virus, când nu ne vom certa și nu ne vom huidui unii pe alții că există sau nu. Până atunci aveți grijă de voi și de cei dragi.
