Pe 4 februarie, la Cioropcani, localitate de reședință a comunei cu același nume, a avut loc lansarea cărții „Cioropcani 110 – Zestrea satului, Poveștile satului”, semnată de scriitorul român Ștefan Susai.
Totul a pornit de la o altă lansare de carte
Întrebat fiind cum s-a născut ideea acestei cărți, autorul ne-a răspuns că totul a pornit de la o altă carte – „Sculeni-Moscova-Amur”. Aceasta a fost lansată în martie 2019 la Sculeni. La eveniment a participat și cineva de la Cioropcani. Una dintre ele s-a apropiat de Ștefan Susai, rugându-l să le ajute să realizeze un eveniment care să le scoată satul din letargie. „Din start le-am spus că nu sunt de acord cu un hram. De aceea, i-am rugat să-mi dea timp ca să descopăr ceea ce e specific satului lor. Astfel, am descoperit că în Cioropcani a existat tradiția țesutului de covoare sau, cum li se mai zice aici, scoarțe. Le-am spus oamenilor de aici să meargă din poartă în poartă, chiar să deschidă și ușile caselor demult părăsite și să caute această zestre, pentru a o valorifica. Așadar, au fost găsite multe, multe covoare. Cel mai vechi având 150 de ani. Le-am sugerat să facă sărbătoarea covorului. Și a fost în septembrie”, ne povestește istoria apariției lucrării.
Chiar dacă din start nu și-a propus să scoată o carte, Ștefan Susai ne spune că la un moment dat și-a dat seama că adunase o cantitate imensă de informații și care, dacă nu se regăsea într-o carte, avea să se piardă. „M-am gândit să fie un catalog. Am mai chibzuit și tot mi-am zis că nu va rezista timpului. Satul va dispărea, statistic eu nu mă amăgesc, dar ca volum științific se va regăsi peste timp în biblioteci, purtând istoaria oamenilor de aici, zestrea acestui sat. Dacă vreți, aceasta e o carte zestre-testament”, ne specifică scriitorul.
„Cea mai frumoasă acuzație ce mi-a fost adusă a fost aceea că „am tulburat liniștea satului”
Prezenta carte conține istoria satului, care a fost temeinic documentată. Este un capitol în carte „Supraviețuitorii satelor” acolo cititorii vor citi jurnalul scriitorului pe anul trecut, despre călătoriile sale prin satele Moldovei, despre lucrul la carte, despre cum a găsit într-o casă cea mai veche poză care e din 1915. „Se regăsesc multe sate din raionul Ungheni. Nu doar Cioropcani. Dar am păstrat în el o cursivitate din care să reiasă lucrul în sate, viața autorului, întâmplări, drumuri, discuții. Astfel ca cititorul, mai ales peste ani, să poată avea o imagine asupra lumii de azi, asupra satului Cioropcani și a celorlalte menționate”, ne precizează dânsul.
De ce „Cioropcani 110”? Pentru că în 2019 partea satului Cioropcani, care se numește Cioropcanii Noi, a împlinit 110 ani de la prima atestare documentară. Pe lângă cele 110 covoare cei care vor avea în mâini cartea vor mai găsi cele mai frumoase prosoape de aici, povești ale unor săteni, poze vechi și noi alb-negru sau viața în alb și negru, pentru a vedea viața lor din trecut și prezent. „Chiar dacă sunt mulțumit de rezultat, vă spun sincer că o asemenea carte nu aș mai scrie. A fost o muncă titanică”, ne-a declarat Ștefan Susai.
Ultimul capitol – Supraviețuitorii satelor – va fi o lucrare aparte. Mai amplă.
La evenimentul de lansare de la Cioropcani au participat oameni din sat, cei care l-au ajutat pe Ștefan Susai la colectarea informațiilor, Victor Robuleț, primarul comunei, și Sergiu Manciu, primarul comunei Măcărești.
Pe 13 februarie „Cioropcani 110 – Zestrea satului, Poveștile satului” va fi lansată și la Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir”.
