Doar să nu încurce. Vom vorbi despre locuitorul unui sat din raionul Ungheni care acum câțiva ani, chipurile, după ce a divorțat, s-a mutat cu traiul pe stradă, devenind o „celebritate” locală la care se duc să se uite copiii și învață de la el a construi colibe.
Pe săteni, ce-i drept, acest lucru nu-i prea bucură – v-ar plăcea dacă nu departe de casa voastră s-ar aciua un vecin ca el, ar face mâncare la foc, nu s-ar spăla cu anii, ar dormi în păduricea de salcâm, acolo, probabil și-a făcut și toaleta, în tot cazul, mirosul îngrozitor vorbește de la sine. Omul fără adresă spune că s-ar duce la toaleta de la magazin – e și mai bine, după el nu numai la veceu, nici la magazin nu mai vrei să te duci.
Sătenii nu știu ce să facă, s-au adresat la primărie, unde li s-ar fi spus că va fi transportat la Centrul pentru Persoane fără Sprijin și Adăpost din Sculeni. Cică ar fi fost acolo, însă nu i-a plăcut și nu mai vrea să se ducă. Cineva dintre sătenii care locuiesc prin apropiere ar fi gata să-l ducă undeva și să-l lase acolo, dar li se face milă, e om și el, cu toate că nu dorește să muncească, deși i s-ar fi propus. Pe vremuri a lucrat la o întreprindere din Ungheni, avea familie și copii.
Serviciile sociale au grijă de acești oameni
Liubov Goian, fost asistent social al comunei, a spus că nu e la curent cu situația de azi, dar știe că atunci când a fost plasat la centrul din Sculeni, bărbatul nu dorea să stea acolo, deoarece trebuie să respecte regimul, regulile și s-a aflat din decembrie până în martie, pe urmă, după expirarea termenului, l-au adus în satul natal, unde și-ar fi găsit o odăiță într-o clădire pustie. Poate din această cauză iarna trecută nu a fost de acord să se mute temporar la centrul din Sculeni, nu-i place acolo – nu are niciun fel de libertate cu care s-a obișnuit omul.
Continuăm discuția cu șefa secției deservire socială și protecție a persoanelor lezate și cu dizabilități de la Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei din raionul Ungheni, Viorica Său. Specialistul și-a amintit imediat de beneficiarul din trecut al centrului, a fost suficient să-i spun numele lui. Ce-i de făcut în cazurile asemănătoare, cum ai putea scăpa de vecinul nedorit? Sătenii trebuie să se adreseze asistentului social. Specialistul din această comună lucrează de puțin timp și deocamdată nu este la curent, dar i se va sugera, i se va ajuta să perfecteze documentele pentru a-l plasa pe bărbat la centru. Nu dorește? Așa este această categorie de oameni, nu vor, cu toate că acolo sunt condiții bune de trai. În același timp, nu pot să-l impună, dar se vor strădui să-l convingă, deoarece se apropie iarna, va fi frig, cum va trăi el atunci?
Poliția ar putea ajuta în acest caz? Nu poate, fiindcă nu ar avea împuterniciri. Dar ce să fac eu dacă nu vreau ca alături de mine să trăiască un asemenea om? Doar nimeni nu știe la ce te poți aștepta de la el? Dacă persoana nu face nimic rău, nu le împiedică altora, are dreptul să trăiască acolo unde dorește. Curios lucru, de ce vecinul acelui boschetar nu are dreptul să trăiască în liniște, să nu-și facă griji pentru copii, să nu respire duhoare, să nu se teamă că alături, în pădurice, vor izbucni flăcările? Dreptul e drept, dar trebuie să recunoaștem că în marea lor majoritate acești oameni degradați – cer scuze dacă acest cuvinte au ofensat pe cineva – preferă să bea, să fumeze.
Miroase urât, fiindcă cu forța nu pot să-l spele, totodată, în Ungheni în prezent activează un centru de igienă, unde poți să te speli, să te tunzi și să speli lenjeria.
Fostele soții nu au dreptul să trăiască în liniște?
Afară de vecini, mai este o persoană care ar dori să nu mai vadă toate acestea, nici ca un jurnalist să o sâcâie cu întrebări – e fosta soție a personajului nostru, o vom numi Irina. Așadar, Irina a menționat că au divorțat acum 8 ani. El nu are și nici nu a avut dreptul la locuință, deoarece au trăit în casa părinților ei. El o împiedică și pe ea să trăiască liniștit, deoarece umblă prin sat, se ține de beții, îl îmbată pe fecior, căci îl doare sufletul de tatăl său și îi duce de mâncare. Femeia care, cred eu, a îndurat multe în viață, consideră că fostul ei soț e șiret, caută milă, lasă să bea mai puțin, să lucreze mai mult și să aibă grijă de sine. Are pensie, ar mai primi cică o indemnizație, toți îi intră în voie, a fost la centrul din Sculeni, a trăit pe lângă biserică. Potrivit ei, a plâns toată viața și nici acum nu are parte de liniște.
