Cincizeci de ani împreună

Unghenenii Ada şi Vasile Macovoz, sâmbăta trecută, au sărbătorit nunta de aur. Consilierul orăşenesc Eduard Bejenari n-a putut să nu felicite acest cuplu minunat cu prilejul  datei remarcabile,  cu atât mai mult cu cât în copilărie a trăit în vecinătate, deseori se ducea la ei în curte, se juca cu fii lor. Mai târziu el avea să menţioneze, chipurile, mulţi dintre noi îi invidiau pe băieţi pentru vă aveau  părinţi atât de buni. Eduard Bejenari  nu a venit cu mâna goală, el le-a înmânat omagiaţilor o diplomă memorabilă, un cadou din partea sa, de asemenea a comunicat că s-a adoptat o decizie a consilierilor orăşeneşti  ca acestui cuplu să i se  aloce o mie „jubiliară”. El a rostit multe cuvinte frumoase,  le-a dorit mult bine,  inclusiv tradiţionala ”casă de piatră”.
Ada Macovoz s-a născut  în judeţul Hunedoara, România,  unde în timpul războiului, care tot mai mult se îndepărtează de noi,  au fost evacuaţi părinţii, fratele şi sora mai mare.  Mai târziu familia a revenit acasă. Ada a absolvit în oraşul natal şcoala medie, la Tiraspol – şcoala de medicină şi a lucrat timp de 40 de ani  asistentă medicală în una din secţiile cele mai complicate ale spitalului raional – cea pentru copii.
Unde a făcut cunoştinţă cu Vasile? Ada râde, se întoarce spre soţ  şi îl întreabă: unde te-am găsit? Vasile răspunde imediat  că în anul 1965 la Ungheni a venit vestitul atlet  Dmitri Bedilo   şi Ada a avut norocul să  vadă celebritatea pe stadion, unde Vasile n-a ajuns. Când s-a terminat manifestaţia, el a întâlnit fata care a devenit  unică pentru tot restul vieţii. „Ne cunoşteam mai demult, dar mai înainte ea se întâlnea cu alt băiat, eu – cu altă fată, dar atunci am devenit apropiaţi”, zâmbeşte Vasile.  Peste un an, pe 20 februarie, tinerii şi-au înregistrat căsătoria. „Era o zi însorită, nu aşa posomorâtă cum e cea de azi. Chiar şi numărul certificatului nostru de căsătorie e 20, iar nunta, mai bine zis, petrecerea, a fost pe 8 mai”, îşi aminteşte Ada.
În familia Macovoz s-au născut doi băieţi,  iar azi ei au cinci nepoţi, trei maturi şi doi mici. Fiul mai mare de 10 ani locuieşte în Canada, cel mai mic e în Ungheni. Dincolo de ocean Ada şi Vasile nu au fost şi nici nu au de gând să se ducă,  fiindcă fiul vine aproape în fiecare an,  dar deocamdată nu are de gând să se întoarcă acasă.
Au vreun secret al vieţii de familie? Ca în toate familiile, se întâmpla şi să se certe, în plus, ambii lucrau în ture, spune Ada. Vasile nu e prea vorbăreţ, nu spune că familia Macovoz a avut de suferit în anii deportărilor. A menţionat doar că toată viaţa a muncit la calea ferată, chiar şi armata a făcut-o în trupele  feroviare, în total se fac 51 de ani. A lucrat fochist, lăcătuş, ajutor de mecanic, mecanic de locomotivă,  din motive de sănătate a fost nevoit să treacă în funcţia de maistru în reparaţia locomotivelor, apoi a devenit şef de echipă.  Nu sunt nici şapte ani de când e la odihna meritată.