Centrele de plasament pentru bătrâni nu mai sunt cum au fost odată, astăzi ele au devenit mai bine zis niște centre de reabilitare și un loc de refugiu și relaxare. La fel putem spune și despre Centrul de reabilitare și integrare socială din municipiul Ungheni.
După ce a trecut în subordinea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei (DASPF), acesta revine într-o nouă formulă, gata să ofere servicii de calitate pentru beneficiari. Conform noului regulament, de asistența centrului pot beneficia 33 de persoane. Dintre acestea 22 sunt plasate cu plată integrală, pe perioade nedeterminate, și alte 12 persoane pentru activități de zi cu o singură masă asigurată, timp de 90 de zile, în cazuri excepționale chiar și până la 180 de zile.
„Astăzi, părinții sau bunicii, care au nevoie de îngrijire 24 de ore din 24, se orientează spre centrele de reabilitare și integrare socială, pentru că aici toată lumea este interesată ca lucrurile să funcționeze bine și toți, de la infirmieri, bucătari și asistenți, până la bătrânii care locuiesc în cămin, vor ca buna dispoziție să prevaleze stărilor neplăcute cauzate de șubrezirea sănătății, specifică vârstei a treia. Cu o vorbă bună și un zâmbet cald vindeci și cea mai grea boală. Cu singurătatea condamni la moarte un om sănătos”, a remarcat managera acestui centru, Nelea Lupu.
În același timp, șeful adjunct al DASPF, Constantin Potlog, mai spune că acest centru a venit în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă în ziua de azi societatea: populația îmbătrânită, migrația excesivă, astfel încât foarte mulți bătrâni rămân să-și poarte singuri pe umeri povara bătrâneții, în timp ce copiii lor sunt plecați peste hotare.
Potrivit conducerii centrului, oamenii vârstnici, care vin încoace, nu se mai dau duși acasă. Căci aici au parte de diverse tipuri de servicii, inclusiv găzduire, plasament, reabilitare (kinetoterapie, gimnastică, fizioterapie, masaj), asistență medicală primară, asistență igienico-sanitară, asistență juridică, consiliere psihologică, servicii de agrement, servicii divine, organizarea excursiilor și alte măsuri și acțiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate.
Ecaterina este una din beneficiarele acestui centru, ea suferă de osteoporoză, a fost cândva profesoară, după ce i-a decedat soțul a rămas singură și depresivă, boala nu-i mai permitea să-și poarte singură de grijă, iar copiii ei erau stabiliți cu traiul în alte țări, fapt care a încurajat-o să meargă la acest centru, acum 6 ani. De atunci nu s-a mai dus acasă decât pe perioade foarte scurte și de fiecare dată s-a convins, că grija de care are nevoie o poate găsi doar la centru.
