Omul, fiind elementul principal în existența umană și socială, este Еul care dă viață tuturor acțiunilor cu efecte atât pozitive, cât și negative. Viața prin existență impune și provoacă ființa umană la diferite încercări, la acțiuni ce dau viață valorilor, care prin identitatea lor sunt inegalabile și rămân vii de-a lungul timpului. Noi, ieșind dintr-un socialism cu o falsă metafizică, care considera lumea obiectelor, drept realitate primordială, iar lumea subiectului drept realitatea secundă, nici până astăzi nu ne putem debarasa de ea. Construim, ne îmbogățim, șmecherim, iar sufletul rămâne tot mai sărac. Un popor rupt de vatra strămoșească, trecând de la un străin la altul ne-a pus pecetea supușeniei. Vorbim critic la adresa celor care ne guvernează, numai că mai mult la bucătărie și în șoaptă. În momentele critice nu avem capacitatea de solidarizare și verticalitate, ne este frică de transformări radicale.
