Ion Poia, agent economic
Îmi amintesc despre moartea unui om nevinovat. Cetăţenii acestei ţări, acei care au fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), au luptat şi au crezut că 7 aprilie va aduce schimbare spre bine, dar nu s-a făcut nimic. Nu cunoaştem nimic, nici măcar organizatorii acestui eveniment nu se cunosc. Multe detalii sunt ascunse. Cei care au ajuns acum la putere au spus că vor fi pedepsiţi vinovaţii, va fi scos adevărul la iveală, dar vedem ce se întâmplă. Toţi sunt implicaţi şi o mână spală pe alta. Cei care se duşmăneau au devenit prieteni. E un show, care tot continuă încă de la proclamarea independenţei. Aş dori să văd la noi în ţară ceea ce se întâmplă în România, audieri, încarcerări. La noi tot procesul se mimează.
Tatiana Gurdiga, tânără mamă
Deşi eram în Chişinău la acea vreme, fiind studentă, nu am fost prezentă în PMAN. Îmi amintesc poliţia din stradă, violenţele de atunci. Aveam o mare frică şi din cămine nu ieşeam nicăieri. Auzeam vorbe că te urcă în maşină şi te duc la sectorul de poliţie şi că acolo mulţi erau bătuţi. Revolta s-a iscat din cauza rezultatelor alegerilor. Din 2009 până la moment, în familia mea s-au schimbat multe spre bine, am un copil, dar pentru ţară semnalăm mai puţine schimbări bune, doar că e mai linişte. Indiferent ce a fost atunci, dar cred că un astfel de eveniment nu îşi avea rostul, prea mulţi au avut de suferit.
Corneliu Prepeliţă, profesor
A fost un eveniment care a schimbat radical situaţia din Republica Moldova, o cotitură în viaţa politică a ţării noastre, după înlăturarea de la putere a regimul totalitar comunist. Însă vedeţi că după ultimele alegeri, comuniştii revin şi e periculos. În prima etapă, anii 2009-2011, s-a simţit o schimbare în viaţa social-economică, politică, vectorul s-a îndreptat spre vest. Însă ultimul an asistăm la o mică răcire a relaţiilor cu vestul. În plus, nu văd vreo schimbare în operarea reformelor, aplicarea legislaţiei faţă de cei care încalcă, fură miliarde.
Irina Tureţchi, funcţionar public
Eram în acea zi la serviciu. Când îmi amintesc acele evenimente, mi se trezeşte un sentiment de frică. Îmi făceam griji pentru apropiaţii mei, pentru securitatea ţării, în general. Multe familii au trecut prin clipe de coşmar în urma evenimentului. Cred că şi următoarea zi a fost la fel de tensionată. Cetăţenilor le era frică să nu se trezească cu o surpriză. Totuşi 7 aprilie a constituit punctul de pornire spre integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.
Andrei Butnaru, administrator companie de telecomunicaţii
Îmi amintesc bine despre noaptea de 7 aprilie pe care am petrecut-o în unitatea militară. Era într-o zi de marţi. Împreună cu colegii eram pregătiţi să intervenim, deşi nu ştiam pentru ce. Dimineaţa nu am mai plecat acasă, am verificat pasagerii din trenul care ducea spre Chişinău. Că a avut o importanţă mare, e puţin spus. A fost începutul unei noi ere pentru ţara noastră. În 2009 am dat şansa unor oameni în care am crezut că ne vor face viaţa mai bună. Dar nu cunosc adevărul despre organizatorii acestui eveniment, iar ancheta nu a spus nimic. În ţară se întâmplă multe lucruri fără răspuns. An de an, la 7 aprilie îmi trezeşte emoţii această zi, pentru că lumea a crezut că va trăi mai bine, dar speranţa a murit după 30 noiembrie 2014.
