Chiar dacă bibliotecile rurale din Republica Moldova își consolidează rolul în societatea informației și cunoașterii ca un „serviciu public de asigurare a accesului la lectură și de dezvoltare a interesului pentru informare, învățare, educație și cercetare, activități culturale, precum și prin sporirea capacităților de implicare în transferul de cunoștințe și prin formarea liberă a opiniilor ”. Astfel, de specificări se fac în toate documentele directorii și de reglementare de bibliotecă elaborate și aprobate de guvern, îndeosebi din 2017 până în prezent, nemaivorbind, de cele circa 70 standarde de bibliotecă etc., în comunitate încă mai apar întrebări la care, consider că, trebuie elucidate profesionist, pentru a nu mai reveni la subiect.
De aceea, ca bibliotecară de la sat, care, pe de o parte, e sufocată de paradigma biblioteconomică actuală, iar, pe de altă parte, cu întrebări, unde fiecare știe ce trebuie să facă un bibliotecar cu studii de specialitate și cu 30 de ani de muncă în domeniu, aș răspunde în scris la trei afirmații frecvente, ce predomină, îndeosebi în comunitățile rurale.
Afirmația 1: Cei de sus au considerat că nu aveți ce face și v-au dat de pomană asistenților sociali la serviciul „Ajutor la contor”
Odată cu apariția unui volum tot mai mare de informații și servicii guvernamentale online, bibliotecile devin cel mai important loc unde oamenii pot accesa aceste servicii, iar bibliotecarii împreună cu voluntarii bibliotecilor le pot oferi asistența necesară în vederea utilizării lor. Astfel, bibliotecile vor deveni, îndeosebi la sat, liantul dintre comunitate și guvernare, pentru o bună parte din comunitate, chiar primul punct de contact cu E-guvernarea. Recent s-a dat start campaniei de informare „Națiune digitală” unde și bibliotecarii în rând cu funcționarii publici sunt îndemnați să se instruiască în accesarea serviciilor E-guvernare existente la moment. Remarcă: un bibliotecar,chiar și cu cunoștințe enciclopedice, nu poate fi atotștiitor, dar ca un bun manager poate soluționa orice problemă, îndeosebi, de acest ordin.
Afirmația 2: Activitățile educaționale, îndeosebi instruirile, trebuie să aibă loc în cadrul instituțiilor educative nu în biblioteci
În Anexa nr. 1 la „Regulamentul privind serviciile prestate de bibliotecile publice”, aprobat de Guvernul RM prin Hotărârea Nr. HG24/2020 din22.01.2020 se specifică: Instruirea utilizatorilor în cultura informației ( p.19); Instruirea non-formală a utilizatorilor în vederea alfabetizării digitale a acestora(p. 20); . Organizarea programelor și a activităților cu caracter literar, cultural, educativ, social, academic, de recreere (ex. întâlniri cu personalități din diverse domenii, lansări și prezentări de carte, discuții literare, zile de informare, ore a poveștilor, mese rotunde etc., p. 22); Oferirea spațiului pentru comunicare non-formală (discuții, dezbateri etc.), studiu individual, precum și pentru activități în grup (studiu în grup, clubul temei pentru acasă etc. p. 23); . În anexa 2 „Alte servicii de bibliotecă gratuite” se specifică: Instruire non-formală în diverse domenii: limbi străine, stilul de viață sănătos, cunoaștere personală, dezvoltare economică, antreprenoriat, educație financiară, agricultură, educație mediatică, sau de dezvoltare a altor abilități personale și/sau profesionale, în limita parteneriatelor încheiate (p. 3).Toate aceste activități necesită planificare, pregătire etc. activități ce nu intră în funcția unui bibliotecar simplu, ci doar în fișa postului de director( șef) bibliotecă publică comunală, sătească iar în raionul Ungheni sunt bibliotecari cu toate calificativele ce nu au astfel de funcție. La fel, prioritare rămân serviciile de informare și documentare , în rest, în funcție de interesele comunitare și disponibilitatea bibliotecarului.
Afirmația 3: Locul jucăriilor nu este la bibliotecă. În acest caz, ar trebui încasată plată pentru activitățile de
petrecere a timpului liber cu copii
Biblioteca este o insti-tuție care îmbogățește viața unei comunități , care îmbunătățește șansele de acces la bucuriile copilăriei și a calității vieții într-o societate cu dezavantaje sociale pronunțate și nu numai. Rolul social al bibliotecii în comunitate a fost desconsiderat în bibliotecile europene, ca mai apoi, la moment, să revină cu un nou impuls și cu achiziții pe potrivă pentru membrii comunităților respective. În cei 30 de ani de activitate am trăit vremurile și cu sistemul de biblioteci centralizat, și cu atașarea la nivel local. La fel ca instituțiile medicale și de învățământ acreditate, consider că și bibliotecile, ca instituții acreditate recent, ar trebui să treacă din nou la sistemul centralizat pentru a deveni o forță mai pronunțată de sustenabilitate comunitară.
