Vreau să spun că am început să scriu acest articol fără tragere de inimă. Orice s-ar spune, dar pentru mine profesorul e o persoană aproape ideală, însă va trebui să scriu contrariul, deoarece nu putem rămâne indiferenți la cele povestite despre situația dintr-o școală mică din raionul Ungheni. Și dacă măcar a suta parte din cele spuse e adevărat, este necesar să vorbim despre acest lucru.
Se zice că un bărbat care a lucrat în școală, apoi, ca mulți alții, a muncit în Rusia, pe urmă altundeva, de unde a fost rugat să plece, din nou, a venit la școală, cică, datorită relațiilor bune cu directorul. Acest pedagog ar fi foarte nepoliticos cu copii, îi numește „debili”, îi sperie că nu vor susține examenele, nu vor absolvi gimnaziul și vor pleca din școală cu certificat. Părinții, de asemenea, nu ar putea spune nimic nici profesorului, nici directorului, pentru că totul se întoarce împotriva copiilor. Notele, potrivit interlocutoarei, nu le-ar pune imediat, ci mai târziu, apreciind nu cunoștințele, ci loialitatea. Părinții deja ar fi discutat în ce privește trimiterea copiilor la studii în Ungheni, dar totuși satul e situat departe, vor trebui să se trezească devreme și să piardă pe drum multă vreme. În același timp, ei nu știu ce să facă, deoarece copiii lor nu vor să meargă la școală. Ar fi fost o comisie, dar ce poți înțelege despre un profesor asistând la o singură lecție pregătită special.
Iulia Pancu, șefa Direcției Educație a raionului Ungheni, a spus că în astfel de cazuri părinții trebuie să apeleze la oficiu, unde sunt metode de lucru și cu profesorii. În același timp, ei nu pot, în fiecare caz, să înlocuiască pedagogul, deși, din păcate, există și din aceștia. Da, există informații despre această școală și comisia a fost acolo, dar, chipurile, știți cum e, în fața ei profesorul poate apărea într-un fel, iar cu elevii se poate comporta altfel. Interlocutoarea și-a cerut scuze pentru acest pedagog.
L-am întrebat pe Petru Langa, directorul liceului „M. Eminescu”, în a cărui opinie am încredere, ce ar face dacă ceva asemănător s-ar întâmpla în instituția pe care o conduce: „În primul rând, sunt doar cuvinte, poți să le crezi, dar poți și să nu le crezi. Și la noi a fost așa ceva, dar noi am desfășurat mai întâi, ca să spunem așa, o anchetă internă. În acest caz, cea de a doua parte, de asemenea, ar trebui să aibă dreptul de a se apăra, pentru că nu este demonstrat că a fost anume așa și nu altfel. Poate ar fi bine să fie așezați față în față, dar nu întotdeauna are loc o discuție constructivă. Fiecare dintre noi are propriul adevăr. Noi nu apreciem faptele noastre. În același timp, dacă un elev nu are capacități, aptitudini la o disciplină, profesorul nu are dreptul de a-l mustra. Poate el are succese la alt obiect și ceea ce știe el trebuie folosit la alte lecții. Chiar și între fizică și educația fizică poți găsi ceva în comun. Să nu se ridice dintr-o dată greutatea de 16 kilograme, dar se poate de calculat forța elevului.
Desigur, e varianta ideală, iar lucrurile stau un pic altfel. Se înțelege că e ușor să nu te reții și să ofensezi pe cineva, dar aici este vorba despre un pedagog. Și nu neapărat profesorul întotdeauna are dreptate, eu mai degrabă cred copilul, dacă el va fi convingător, dacă se simte că are dreptate”.
