„…În lume sunt vreo 15-29 de milioane de curzi recunoscuți ca națiune, dar nu au stat. Pe când Republica Moldova este recunoscută pe hartă ca stat, dar nu și ca națiune, ea nu are istorie, este un stat creat în baza violării istoriei”, George Friedman, Agenția „Strafor”, SUA.
Încă în 1917, Constantin Stere a lansat sloganul „Drepturile Basarabiei asupra României”, apreciind acea perioadă ca benefică pentru eliberarea Basarabiei și revenirea ei acasă. Intuiția sa lucidă îi sugera dispariția Imperiului Țarist al Rusiei. El mai cunoștea și atmosfera ce predomina la București în ajunul intrării Regatului Român în război.
Știa, de asemenea, că elita politică românească, deși avea bărbați școliți și devotați „era lipsită de o strategie unică, de lungă durată, ce ar fi orientat societatea pentru reîntregirea neamului în timp și spațiu. Din păcate, Bucureștiul nici astăzi, nu are o astfel de idee și strategie națională, dar nici bărbați, ca cei din 1917-1918. După 1989 România a făcut 2 lucruri importante: a aderat la NATO (2004) și la Uniunea Europeană (2007), dar mai departe…? Ideea națională de reîntregire este omisă cu desăvârșire sub tutela europenizării și globalizării la moment de tip COVID-19.
Lipsa unei ideii și strategii naționale pentru Neamul Românesc are consecințe nedorite și grave pentru Țară, pentru soarta noastră. Datorită mentalității elitei politice de la București, aderarea la NATO a avut loc cu cedări teritoriale prin sacrificarea Basarabiei și Nordului Bucovinei pe timp de pace, în favoarea Ucrainei. Neavând un centru geopolitic în baza strategiei naționale pentru ființa neamului, România a cedat Basarabia în ultimii 30 de ani de mai multe ori: în 1990 prin Tratatul Gorbaciov – Iliescu, în 1991, când Basarabia a fost declarată pământ „al nimănui” (vorba regelui Mihai), și prin decizia lui Emil Constantinescu pentru a adera la NATO.
Această situație îngrijorătoare a fost și este examinată de mai multe personalități din România, Europa și SUA. Referire voi face doar la două nume remarcabile, care au examinat situația dată în legătură directă cu soarta Basarabiei, cât și a R. Moldova de azi. Este vorba în primul rând, de renumitul istoric Neagu Djuvara, care la cei 100 de ani ai săi a concluzionat: „Noi, românii, o facem pe formula stupidă – să nu piară ființa statului. Ce e asta ființa statului? Ființa statului polonez a pierit 200 de ani și iată că a ieșit și mai vânjos, (adaug, cu pondere în Europa). Ființa neamului să nu dispară, dar nu ființa statului după exemplul Poloniei. Dacă recuperăm Basarabia, trebuie să investim atât politic, cât și economic…” Ce face clasa politică de la București?
O altă personalitate este americanul George Friedman, care a studiat în profunzime evoluția și istoria reală a R. Moldova, ceea ce a concluzionat următoarele: „Am venit în R. Moldova, crezând că am găsit națiunea pe hartă. Până la urmă s-a dovedit că, deși aici trăiesc oameni, ei nu alcătuiesc o națiune. Ceea ce apare promițător pe hartă, a fost foarte diferit în realitate. Europa are mai multe probleme decât le poate rezolva. România este pe loc, iar Unirea cu România este unica modalitate reală și benefică pentru ambele state. Cu atât mai mult că statul R. Moldova a fost creat în baza violării istoriei din afara ei!”.
Profesorul George Friedman a studiat și motivul „reținerii” Bucureștiului față de Unire, afirmând că „nehotărârea Bucureștiului de a rezolva această problemă nu este de ordin economic, ci de felul mentalității elitei politice și cum se interpretează ea”. Cu alte cuvinte, e aceeași temă abordată și de Neagu Djuvara „cum va trece Bucureștiul prin istorie în acest caz”. Îi rămâne să treacă la acțiuni pentru „ființa Neamului” după Djuvara, să propună și să insiste în fața Puterilor Mari și UE, asupra întregirii țării. Cu atât mai mult, că statul R. Moldova, cu teritorii necontrolate, este în stare, nu și fără finanțatorii de afară, să garanteze un trai normal doar pentru 8-10% din populație, iar viața majorității populației este în afara acestui stat capturat de pseudopoliticieni.
Cetățeanul nu mai poate influența procesul democratic și actul de guvernare al R. Moldova. Pe parcursul a 3 decenii s-au perindat la putere numai partide cu politici dubioase și politicieni compromiși. Tot aici nu trebuie să trecem cu vederea cele scrise de economistul Petrișor Peiu: „Nu există niciun parcurs european pentru R. Moldova. România a dat bani mulți unor escroci mărunți, care se folosesc de ei, pentru a-și perpetua politica separatist-statală”. Este o realitate fără comentarii, pentru o judecată corectă.
Iar partenerii strategici nu întotdeauna apreciază corect starea reală și evenimentele social-politice din republică, interesele lor nedeclarate nu contribuie la realizarea idealului național de integrare europeană, posibilă numai prin reunire cu România.
În pofida obstacolelor, (dar ele întotdeauna au existat) cu care se confruntă omenirea, inclusiv cele 2 state românești: R. Moldova și România în unitatea lor vor fi mai puternice în fața tuturor provocărilor de azi și de mâine. O Românie întregită, o Europă mai energică și prosperă.
