Cifrele reci spun uneori povești mai grele decât orice destăinuire. În 2024, în raionul Ungheni au fost înregistrate 466 de căsătorii, un număr deloc surprinzător pentru realitățile demografice actuale. Mult mai greu de trecut cu vederea este, însă, faptul că în aceeași perioadă s-au produs 341 de divorțuri. Practic, la aproape trei căsătorii revin două destrămate. Ce ne arată această proporție? O familie pe muchie de cuțit. O societate în care „până când moartea ne va despărți” a devenit, mai degrabă, „până când rutina, lipsurile sau plecarea peste hotare ne va separa”.
Totodată, aflăm că din noiembrie 2025 taxa pentru divorț a fost majorată semnificativ. Dacă anterior procedura era gratuită sau costa 210 lei, în funcție de tipul solicitării, noile tarife ajung acum la 810 și 900 de lei. Gratuitatea rămâne valabilă doar în cazul divorțurilor pronunțate prin hotărâre judecătorească. Rămâne întrebarea: va descuraja această creștere cuplurile de la a pune capăt unei căsnicii? Puțin probabil. În ultimii ani, indemnizația unică la naștere a crescut considerabil, însă acest lucru nu a determinat o creștere simetrică a natalității. Iar dacă politicile financiare nu reușesc să stimuleze decizii atât de profunde precum aducerea unui copil pe lume, cu atât mai puțin vor influența decizia „adesea dureroasă” de a pune punct unei relații.
Nici capitolul demografic nu ne oferă motive de optimism. În 2024, în raionul Ungheni au venit pe lume 914 nou-născuți. Cu fiecare an, cifrele se micșorează, iar în spatele lor se ascund realități pe care le simțim cu toții: instabilitate economică, tineri care pleacă, familii care se formează tot mai târziu sau nu se mai formează deloc. Și chiar și cei curajoși, care aleg să aducă pe lume un copil, o fac într-un mediu tot mai nesigur. Iar incertitudinea este cel mai mare dușman al planificării unei familii.
Dacă numărul nașterilor a fost de 914, în 2024, în raionul Ungheni au fost înregistrate 1045 decese. Asta înseamnă cu peste 14% mai mult decât numărul nou-născuților. Este o diferență care vorbește, de fapt, despre o comunitate aflată în declin demografic.
Și totuși, ce e de făcut? Divorțurile nu sunt doar cifre, sunt familii care nu au rezistat: salarii mici în raport cu prețurile mari, plecări peste hotare și multe altele. Poate că ar trebui să vorbim mai des despre asta. Să înțelegem că o familie nu se rupe întotdeauna din lipsă de iubire, ci din lipsă de condiții care să o țină împreună.
O comunitate se construiește cu oameni, iar oamenii trebuie susținuți. Avem nevoie de o discuție sinceră despre viitor. Dacă nu o începem acum, în câțiva ani ne vom întreba unde au dispărut familiile, copiii, tinerii, de ce satele se sting, de ce școlile se golesc. Statisticile sunt un semnal de alarmă. Unul puternic. Depinde de noi dacă îl vom ignora sau dacă îl vom transforma într-un moment de trezire colectivă.
