O locuitoare a străzii Ion Creangă din Ungheni se indignează Ea spune că înainte de sărbători, bordurile și copacii au fost văruiți doar pe unele străzi centrale ale orașului și acolo se bucură ochiul. Pe când la ei, la periferia orașului, nu numai că nu se văruiesc bordurile, dar nici curat nu se face, deși acolo tot oameni locuiesc.
Interesant, care e menirea bordurilor vopsite cu var? Poți auzi diferite versiuni – pentru a bucura privirea, a le ajuta șoferilor să se orienteze pe drumuri, mai ales pe timp de noapte și pe vreme ploioasă? Sau poate este un tribut adus modei timpurilor sovietice? Sau o irosire de fonduri bugetare? Bordura este marginea trotuarului care se întâlnește cu drumul și are rolul de a-l separa de trotuar, iar trotuarul de gazon. Și nu trebuie să fie vopsite prin metoda „zebrei” nici înainte de sărbători, dacă nu este vorba despre sectoare periculoase de drum sau, de exemplu, ca în Israel, unde bordurile de diferite culori marchează stațiile sau le interzic. Dar ce rol au bordurile date cu var la noi?
Primarul municipiului Ungheni, Alexandru Ambros, a spus, chipurile, știți care e problema noastră (eu am înțeles „a voastră” – nota autorului)? Noi (pentru mine a sunat: voi, jurnaliștii) nu ne concentrăm pe probleme importante, ci pe cele minore. Înțeleg că vorbim anume despre această problemă: să le văruim sau nu. Potrivit primarului, acest lucru trebuie făcut, așa cum se procedează și în alte orașe, deși acolo sunt vopsite. Neavând resursele financiare necesare, suficiente suprafețe de borduri înlocuite, nu le vopsesc, ci le văruiesc de două ori pe an, la Paște și de Ziua orașului.
De ce le văruiesc? Interlocutorul are un singur răspuns – aceasta este o tradiție frumoasă care place majorității oamenilor. Da, sunt din cei care spun că de ce să se cheltuiască bani. Dar aici nu se cer mulți, angajații serviciului amenajare timp de o zi termină văruitul bordurilor în oraș. În plus, este un marcaj excelent al carosabilului, care îi ajută pe șoferi și pietoni să nu meargă pe unde doresc, în același timp, bordurile creează o dispoziție bună și dau o impresie de prospețime, curățenie. Odată cu bordurile se văruiesc și arborii și acest lucru nu costă aproape nimic, afară de eforturi fizice pe parcursul unei săptămâni.
În ceea ce privește strada Creangă, vedeți, oamenii doresc să se văruiască și la ei. Dar aici nu s-a dat cu var – oamenii nu trebuie să se supere – pentru că peste câteva zile pe această stradă toate bordurile de la strada Gh. Crestiuc până la Romană vor fi scoase, deoarece începe reparația capitală.
Președintele asociației proprietarilor de locuințe privatizate, Nicolae Rusu, vorbește, de asemenea, despre tradiție. Cât costă această tradiție? Vreo zece saci de var – circa 700 lei și munca. Dar de ce să se cheltuiască acești 700 de lei? Interlocutorul nu este de acord, fiindcă, orice s-ar spune, bordurile văruite sunt frumoase, nu atât de sure și posomorâte. Chipurile, când intri în curte, aceste linii albe ale bordurilor creează o dispoziție complet diferită.
Iată că și locatarii casei de pe strada A. Boico 9, precum și vecinii lor – proprietarii celei mai amenajate curți de pe strada B. P. Hasdeu 13 – și-au văruit în alb bordurile de dragul unei dispoziții de sărbătoare. Păcat că numai acest lucru ne creează buna dispoziție și sărbătoarea.
P.S. Nu mai vorbim despre borduri, ci despre oraș, despre atitudinea noastră, cum a spus primarul, față de tot ce se face în oraș: „ De exemplu, oamenii se plâng că au o curte neamenajată, ei zic, faceți ceva, iar noi ne vom aduce contribuția. Eu întotdeauna spun că nu e nevoie de bani pentru că nu știți cât costă. Să luăm curtea casei de pe strada Națională 43. Numai pentru a se face ordine, a se instala borduri și a așterne asfalt, fără terenuri de joacă și altele, costă aproape 500 de mii de lei.
Contribuția dvs. este grija față de casa voastră, ușa de la intrare cade, iată pentru ea colectați bani și înlocuiți-o, puneți interfon, reparați scara de la intrare. La urma urmei, e casa voastră, aceasta va fi cea mai bună contribuție.
Sau alt caz: se repară trotuarele, vine o mașină și în ea se încarcă dalele. Sunați la poliție, notați numărul mașinii – aceasta este contribuția dvs. Vedeți că în parc cineva ronțăie semințe și face gunoi, faceți-i observație chiar cu riscul de a auzi un răspuns nepoliticos. Aceasta va fi o contribuție enormă. Cineva descarcă gunoiul într-un loc nepermis, iarăși luați numărul mașinii, sunați la poliție, primărie, primarului – telefonul meu îl găsiți pe site. Un… – nu vreau să spun un cuvânt rău – a dat cu piciorul într-un coș de gunoi care trebuie apoi schimbat, iar el costă 600 de lei. Chemați poliția, chemați în ajutor alți oameni.
Toți trebuie să știe că și orașul le aparține lor, nu numai ceea ce au în apartament. Ați ieșit la balcon, ați văzut că un copil face ceva rău, trebuie să-l mustrați, să vedeți al cui e, vorbiți cu părinții, fie și cu riscul de a auzi injurii. O persoană cultă va înțelege că acest copil a făcut ceva urât și va multumi pentru observație, nu se va repezi să apere fapta lui. Oamenii ar trebui să aibă grijă de casa lor, de orașul lor, să-i doară sufletul și aceasta va fi cea mai bună contribuție”.
