Se pare că iunie a fost cea mai caniculară perioadă a ultimilor 3 ani. Și această caniculă nu s-a înregistrat numai în termometre, dar și în spațiul politic.
Nu am să enumăr toate evenimentele care au avut loc, pentru că sunt cunoscute chiar și de cei mai neavizați în ale politicii. Fiecare cetățean urmărea cu răsuflarea tăiată ce se întâmplă la Chișinău, făceau pronosticuri, analize, se dau cu părerea.
Or, acolo într-adevăr în fiecare minut, secundă era o răsturnare de situație. Ca până la urmă să intrăm în istoria mondială cu o ședință a Parlamentului desfășurată fără lumină, cu o decizie a Curții Constituționale, despre care Comisia de la Veneția a spus că e una fără precedent, iar revizuirea propriilor decizii poartă un caracter excepțional, cu un protest la care partidul de guvernământ de ieri a ales să se răfuiască cu președintele Dodon, aruncând peste gardul unde își are sediul niște curcani nevinovați, apoi a urmat o săptămână în care oameni plătiți au stat în condiții ca în epoca primitivă, chipurile, ca să susțină partidul cu cei trei trandafiri.
Ca într-un final să fie recunoscută legitimitatea Parlamentului. Și toți au jubilat, mai nu s-a lăsat cu focuri de artificii. Eu sper că această euforie să dureze și cel mai important e să avem foloase în calitate de cetățeni, ca să simțim și noi cum e să trăiești într-un stat de drept, în condiții decente și cel vinovat să aibă parte de o judecată echitabilă.
Dar, se pare că totuși au fost și câteva mici decepții, care încă nu le cunoaștem rezultatul. La două ministere, de externe și interne, au fost numiți în funcții înalte rude ale celor doi miniștri. Dacă în cazul celui de la externe s-a renunțat, atunci în al doilea caz doar s-a anunțat că se va organiza un concurs. O altă veste bombă – revenirea în țară a fostului primar al municipiului Bălți, Renato Usatâi. La doar o zi de la căderea vechiului regim acesta se întoarce acasă. O fi crezând că va avea parte de un proces transparent, cu toate că știe că au rămas în funcții vechii justițiari?
Einstein spunea că ai două posibilități: ori să nu crezi în miracole, ori să crezi că totul este un miracol. Și, noi, moldovenii, am ajuns fix în situația când trebuie să credem cu osârdie într-un miracol.
