În aceste zile, am observat multe femei în oraș. Femei grăbite, cu pași repezi și umeri apăsați de gânduri. Femei care abia își trag sufletul între o responsabilitate și alta, între serviciu și familie, între cumpărături și treburile casei. Pe chipurile lor, se citește oboseala – nu cea trecătoare, ci una cronică, acumulată în timp, dusă cu resemnare zi de zi. M-am întrebat: când vom înțelege, noi, femeile, că merităm mai mult? Că nu trebuie să așteptăm o zi anume pentru a ne sărbători feminitatea?
Suntem obișnuite să punem pe primul loc pe alții: copiii, soții, părinții, colegii de muncă, prietenii. Învățăm de mici că trebuie să fim altruiste, să avem grijă de cei din jur, să muncim mai mult decât putem uneori, să nu ne plângem, să înghițim lacrimile și să zâmbim chiar și atunci când sufletul ne este copleșit. Dar cine ne învață să avem grijă și de noi? Cine ne spune că și noi contăm, că avem dreptul să ne odihnim, să ne relaxăm, să ne acordăm timp fără să ne simțim vinovate?
A ne sărbători feminitatea nu înseamnă doar să primim flori o dată pe an sau să mergem la saloane de frumusețe. Nu înseamnă doar rochii elegante și machiaj impecabil. Înseamnă mult mai mult de atât. Înseamnă să ne recunoaștem valoarea, să ne respectăm, să ne oferim timp pentru noi. Să ne permitem să fim vulnerabile, să ne ascultăm nevoile, să ne protejăm de ceea ce ne face rău. Înseamnă să avem curajul de a spune „nu” atunci când simțim că ni se cere prea mult și „da” atunci când inima ne îndeamnă.
Femeile sunt puternice, dar și ele obosesc. Au nevoie de momente de liniște, de timp doar pentru ele. O femeie care își acordă timp pentru a se redescoperi devine mai fericită, mai echilibrată, mai împăcată cu sine. Poate fi o plimbare în parc, o carte bună, o cafea savurată fără grabă. Poate fi o zi departe de obligații, un moment de răsfăț sau pur și simplu câteva clipe în care să se privească în oglindă și să-și spună: „Sunt suficientă. Sunt valoroasă. Merit să fiu fericită.”
E trist că încă trăim într-o societate în care multe femei simt că trebuie să își justifice orice mică plăcere pe care și-o oferă. Că și atunci când își iau o oră liberă se simt vinovate, de parcă ar fura acel timp de la cineva. Dar cine a spus că trebuie să fim mereu disponibile, mereu în slujba altora? Cine a spus că trebuie să ne ignorăm dorințele, să ne ascundem tristețile, să ne punem mereu pe ultimul loc?
Haideți să învățăm să ne apreciem mai mult. Să ne spunem că suntem frumoase, chiar și fără machiaj, chiar și fără haine scumpe. Să ne amintim că frumusețea vine din interior, din felul în care ne simțim, din modul în care ne purtăm cu noi înșine. Să nu ne fie frică să ne iubim așa cum suntem, cu bune și cu rele.
Femeia nu trebuie să fie doar un simbol al sacrificiului, ci și unul al bucuriei, al echilibrului, al armoniei. Haideți să nu mai așteptăm 8 Martie sau alte zile speciale pentru a ne simți importante. Haideți să ne sărbătorim feminitatea în fiecare zi, să ne permitem să fim fericite, să ne oferim clipe de liniște, de răsfăț, de iubire. Pentru că merităm.
