Ediția de astăzi a rubricii „Tête-à-tête” va oferi cititorilor șansa de a cunoaște un tânăr creator de artă, un adevărat iubitor de folclor, tradiție și tot ceea ce face parte din patrimoniul cultural al țării noastre. Alexandru Galiț este interlocutorul nostru și anume dânsul a jucat rolul de gazdă în cadrul Festivalului raional al obiceiurilor și tradițiilor de iarnă „După datina străbună”, ediția a XXXIV-a, anul 2020. Totodată este și unul dintre participanții la grandiosul festival dedicat sărbătorilor de iarnă.
— Cine este Alexandru Galiț și de unde vine?
— M-am născut în satul Sculeni, raionul Ungheni, în anul 1992, data de 28 aprilie. Mi-am făcut studiile la Școala Medie Sculeni, acum Liceul Teoretic Sculeni, am învățat la Școala de Arte Sculeni. După absolvirea liceului, am mers la studii la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. La momentul de față pregătesc teza de masterat, fiind în ultimul an la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți.
— Cine v-a inspirat să vă dedicați anume domeniului cultural?
— Culturii m-am dedicat din liceu, totul de acolo a început, când participam la diferite activități cultural-artistice, îndrumat de Olga Pavlova, coordonator artistic, care mă implica în diferite activități. De acolo am cules prima sămânță, mai întâi cu teatrul, teatru poetic, dramatic. După care am început să cânt cu vocea, deoarece până atunci cântam doar la instrumente.
— Câte instrumente mânuiește Alexandru Galiț?
— Instrumentele la care cânt sunt: cobză, chitară, fluier, caval, ocarină, tilincă, saxofon și duduk.
— Ați cules folclor chiar de la dumneavoastră din sat? Ați descoperit piese de artă de unde proveniți?
— Fiind student, am fost cu profesorul meu, Victor Botnaru, în diferite expediții folclorice. În mare parte, mă inspir din piesele marelui folclorist român Andrei Tamazlîcaru, lucrările fondatorului Ansamblului Etnofolcloric „Plăieșii”, Nicolae Gribincea, precum și din repertoriul lui Marin Ganciu, un instrumentist virtuoz și cântăreț de excepție, care și ei, la rândul lor, au umblat țara în lung și în lat și au cules folclor.
— Sunteți conducător artistic la Ansamblul „Răzeșii” din cadrul Palatului de Cultură din Ungheni. Ne puteți spune mai multe despre oamenii talentați cu care munciți cot la cot?
— Sunt niște băieți muncitori, străduitori, care în ciuda faptului că traversăm vremuri grele, au decis să rămână și să facă ceva pentru cultura din Ungheni. Își dau toată străduința și se dedică ansamblului, și pe această cale țin să le mulțumesc. Sunt niște buni profesioniști, care vin mereu cu câte o idee, cu ceva nou, deoarece, deși folclorul este unul care are propriile sale legi și trebuie respectate, noi totuși ne gândim de fiecare dată cum am putea să-i aducem un suflu nou. Suntem un colectiv foarte unit, facem o activitate extrem de lucrativă, cu dăruire și cu o mare plăcere!
— Mai activați și în altă parte?
— Lucrez și la Școala de Muzică din Ungheni, predau canto popular. De asemenea activez și la Secția Cultură și Turism Ungheni, în funcție de regizor la Teatrul dramatic „Vlădenii” din Pârlița.
— Care sunt calitățile pe care trebuie să le posede orice artist și fără de care nu se poate face artă?
— Eu cred că înainte de toate, stă la bază omenia. Poți fi muzician, poți fi un actor sau un artist desăvârșit, dar dacă nu îți place să lucrezi cu oamenii și pentru oameni, este foarte greu. Simțul umorului, de asemenea, este un factor important, să poți atrage publicul și să-l captivezi, să poți crea o atmosferă de sărbătoare și voie bună. De dispoziția artistului depinde și piesa care apare, de aceea trebuie mereu să ne păstrăm tonusul și simțul umorului.
— Am privit cu mare entuziasm filmulețul dedicat sărbătorilor de iarnă, și aici vorbesc despre Festivalul raional al obiceiurilor și tradițiilor de iarnă „După datina străbună”, unde dumneavoastră ați jucat rolul de gazdă. Ce presupune acest rol?
— Așa a fost pregătit scenariul ca în acest spectacol televizat să am rolul de gazdă, împreună cu Tatiana Babin, care îmi este și colegă la Teatrul „Vlădenii”. Scenariul a vrut să descrie perioada sărbătorilor de iarnă, despre cum se pregătește lumea de sărbători. Gazda trebuie să fie una primitoare, să retrăiască aceleași emoții precum urătorii care vin la poartă, și noi am vrut cât de cât să redăm aceste emoții. Cred că dacă nu era pandemia, era să organizăm, ca în fiecare an, o sărbătoare cu alai, dar așa, am organizat momentul ăsta televizat, care cred că a bucurat publicul.
— Foarte frumoasă renumita scenetă „Capra”, unde și acolo ați fost protagonist.
— Când spuneam că totul a început din liceu, iată anume cu „Capra” pentru prima dată am ieșit în scenă, anume cu acest obicei de iarnă mi-am început cariera mea artistică. Este o tradiție veche, dar împreună cu colegii de la Secția Cultură și Turism Ungheni, am hotărât să arhivăm sceneta respectivă, deoarece cu părere de rău, se cam pierde din tradiții.
— Ce înseamnă pentru dumneavoastră cultura și de ce este importantă pentru societatea noastră?
— Cultura trebuie ocrotită, valorificată și promovată, deoarece este sufletul unui popor. De aceea, pentru a nu fi neglijată, Dumnezeu ne-a înzestrat pe noi artiștii cu darul de a cânta.
— Și la final, cu ce realizare vă mândriți în mod deosebit?
— Mă bucur că am putut forma un ansamblu precum „Răzeșii” și că putem să ajungem, cred eu, la sufletele ascultătorilor. Realizări au fost multe, dar una care mi-a rămas în suflet a fost un festival concurs internațional în Belarus, unde au participat 25 de țări și eu am fost acolo cu ansamblul Țărăncuțele, unde m-am bucurat de locul întâi.
