Nu l-am cunoscut până acum pe Vitalie Bujor, primarul comunei Alexeevca. Am vorbit cu el de mai multe ori la telefon, mi se părea foarte laconic. Când l-am rugat să ne întâlnim, el, în mod surprinzător, a fost de acord și a sosit. Nu am vorbit mult timp cu el, dar mi s-a părut o persoană de încredere, serioasă, responsabilă, reținută și modestă. Desigur, „am vorbit” e prea tare spus, deoarece la începutul convorbirii el a menționat că nu-i place să vorbească. „De ce să vorbești, trebuie doar să faci munca”. Cred că aceasta este deviza lui în viață, deși, dacă l-aș fi întrebat despre ceva de genul acesta, probabil, ar fi fost surprins. Vă spun sincer, el a rămas un mister pentru mine, iar faptul că este primar pentru al doilea mandat înseamnă ceva. Mai mult, ambele ori a câștigat în primul tur, obținând 53% din voturi în 2015 și 77% la alegerile de anul trecut.
— Mi s-a părut că sunteți o persoană de încredere, responsabilă și foarte modestă.
— Mulțumesc. Nu știu, îmi este greu să judec despre mine. Poate că dintr-o parte se vede mai bine. Nu pot spune nimic despre mine, despre caracterul meu. Sunt așa cum sunt.
— Dacă este necesar, puteți lovi în masă cu pumnul?
— Pot, dar numai atunci când nu mai pot răbda.
— Bujor – nu sunteți băiat din Alexeevca?
— Sunt din Rădenii Vechi. Nu este vina mea că am devenit locuitor al Alexeevcăi (zâmbește), ci a părinților. În 1973 – acum aproape jumătate de secol – s-au mutat la Alexeevca, probabil, atunci acest sat era considerat de perspectivă.
— La ce ați visat în școală? Să deveniți astronaut sau să recoltați pâine cu combina pe câmpurile natale?
— (Râde). Nu știu la ce am visat, dar știu că visele devin realitate. Am copii minunați, soție, mă bucur, îmi plac și nu îmi este rușine cu ei. Am de lucru, ce-mi mai trebuie? Întrebați dacă sunt fericit? Într-o oarecare măsură.
— Fiii dvs. – din anumite motive cred că aveți băieți – sunt alături sau au plecat în străinătate în căutarea fericirii?
— Am o fiică și un fiu. Fiul intenționa să plece în Canada… Știți, pot spune că în urmă cu mai bine de 30 de ani oamenii trăiau normal, aveau familii frumoase, aveau totul, dar ce au acum?
— După școală, ați plecat să vă faceți agronom?
— Nu, nu, nu. M-am dus în armata sovietică. M-am întors, m-am căsătorit, mi-am construit casa…
— S-a născut fiul?
— Nu, mai întâi am născut dădaca, apoi băiatul (râde).
— Ați spus că ați cumpărat și o moară?
— Da, acum aproximativ 15-20 de ani. Dacă sunt gospodar? Nu pot să mă apreciez singur, alții o vor face.
— Ați avut propria afacere, de ce v-ați dus la primărie?
— Îmi era rușine pentru stat (cum să înțelegi dacă glumește sau vorbește serios?, comentariul autorului).
— Scuzați-mă, nenorocirea cu mâna când s-a întâmplat?
— Acum aproximativ 14 ani. Viața s-a împărțit înainte și după? Nu chiar. Știți, uneori, pierderile sunt mult mai amare și mai dure. Aceasta nu este cea mai groaznică.
— V-ați așteptat că va fi greu să lucrați ca primar?
— Nu m-am gândit la asta. Și nu este foarte dificil să lucrezi ca primar dacă te înțelegi cu oamenii, iar ei sunt buni, înțelegători. Desigur, sunt și de alții. Într-unul din sate a trăit un tânăr, creștea juncani, dar cuiva nu i-a plăcut acest lucru, chiar au sunat la ziar, erau nemulțumiți. A dat din mână, a vândut totul și a plecat în satul vecin. Nu-mi place așa ceva, am vrut să vorbesc despre asta, când oamenii nu fac nimic, dar nu sunt mulțumiți de cei care lucrează.
— Există ceva despre care puteți spune: am făcut acest lucru?
— Pot spune despre ceea ce nu am făcut, ce am promis, la ce am visat. La ce? Să le redau oamenilor încrederea că între ei pot domni pacea și înțelegerea. Sunteți de acord cu mine sau nu?
— Cred că este o naivitate.
— Știți, unui naiv îi este mai ușor să trăiască. El are mai multe momente pozitive decât negative.
— Cine știe, ce există în acest filosof dacă oamenii și-au încredințat din nou soarta lor?
— Veniți în sat, vorbiți cu ei și vor spune. Apoi îmi veți zice cu cine ați vorbit și eu voi repeta ceea ce au spus ei despre mine.
— Vă întâlniți cu sătenii? Despre ce vorbiți?
— Ne întâlnim și vorbim. Vorbim despre viață, despre probleme, despre orice. Ei pun întrebări, iar eu răspund. Pot spune doar că trebuie să iubești oamenii și nu invers, iar ei vor veni la tine.
— Ce este cel mai îngrijorător pentru săteni acum, cu excepția COVID-ului?
— Din cauza COVID-ului, oamenii sunt îngrijorați, deși încercăm să respectăm măsurile de securitate. Cum se spune, este mai ușor să previi boala decât s-o tratezi. Majoritatea oamenilor sunt neliniștiți de lipsa de stabilitate.
— Peste două zile e ziua dvs. de naștere, care ar fi cel mai bun cadou?
— Sunt recunoscător pentru orice cadouri, dar cred că acesta nu este principalul lucru din viața mea. Care este principalul lucru? Familia, sănătatea, liniștea. Munca? De muncă, orice ar fi, poți găsi întotdeauna.
