Vinerea trecută, doi jurnalişti din oraşele Hannover şi Nurnberg, Gemania au poposit la Ungheni, având cu sine un fel de căruţă în care îşi cărau puţinele haine, laptopul, aparatul de fotografiat, desigur, actele şi ceva bani. Heiko şi Francesco au străbătut toată Europa pe jos, peste 16 mii de kilometri, ca într-un final să vadă şi Moldova. Rodul acestei călătorii ar trebui să fie identificarea unor proiecte sociale în ţările pe care le-au vizitat. „Ne propunem să facem cea mai lungă călătorie pe jos, în scop caritabil. Ne interesează istorii concrete ale oamenilor care au nevoie de ajutor. Dar şi mai vrem să contribuim pentru ca să salvăm natura, să susţinem proiectele ecologice”, ne-au mărturisit călătorii. De altfel, fiecare kilometru parcurs de aceştia costă câte un euro, achitat de sponsori.
Au acceptat să povestească despre scopul călătoriei, cititorilor de la UNGHIUL. Acum doi ani, Francesco şi Heiko au început călătoria din Nurnberg. Mai întâi au străbătut ţările din Europa de Vest, apoi ţările balcanice. Moldova nu au văzut-o toată, doar localităţile care au fost incluse în itinerar, de la o frontieră la alta. Chiar dacă limba română nu o cunosc, au pregătit un text pe hârtie, tradus din germană, pentru a spune cine sunt şi ce scop au. La 9 iulie, deja trebuiau să ajungă în România.
Jurnaliştii nu sunt la prima experienţă de acest fel, doar că de data aceasta călătoria durează mai mult – aproape doi ani au de când sunt pe drumuri. Au încercat să trăiască 100 de zile ca oamenii preistorici, să meargă 5000 de kilometri fără vreun bagaj, telefon, bani sau alte echipamente de care în vremurile noastre nu putem să ne despărţim. Scopul fiecărei acţiuni a fost diferit, dar în general s-au referit la acte de caritate, dar şi să demonstreze omenirii cum e să trăieşti în armonie cu natura, ce să înveţi de la ea.
În Moldova, spun ei, au mâncat multe legume, în special roşii, castraveţi, ceapă, dar şi pâine. La Ungheni au fost serviţi cu câte o pizza, din partea orăşeanului Dorin Guţu, pe care au savurat-o cu plăcere în timpul interviului. Heiko şi Francesco au zis că le-a plăcut ţara noastră: „E mică, sunt multe sate, natura e frumoasă”. Totodată au întâmpinat şi greutăţi. „Ne-a fost greu să ne deplasăm deoarece drumurile sunt deplorabile, mai ales în sate. Vremea caniculară ne-a dat bătăi de cap”, spune Heiko.
Din observările făcute, au ajuns la concluzia că populaţia de la noi foloseşte prea multe medicamente, în opinia dânşilor, oamenii nu sunt destul de informaţi. În plus şi produsele agro-alimentare, potrivit lor, nu ar fi calitative, deoarece conţin nitraţi, iar apa din izvoare este poluată. „Am transmis probe pentru laborator şi am ajuns la această concluzie. Suntem interesaţi şi de aspectul ecologic”, au zis jurnaliştii germani.
Către Crăciun, ei planifică să încheie aventura şi să petreacă sărbătoarea în ţara lor natală. Până atunci şi cartea ar trebui să o finalizeze pe care o scriu despre ce putem să facem noi pentru natură ca să o protejăm şi cum poate natura să ne ajute. Tot după finalizarea călătoriei vor fi analizate proiectele sociale care vor fi susţinute din banii colectaţi. Heiko şi Francesco nu cunosc dacă şi în Moldova vor implementa vreun proiect. Chiar de va fi identificat, îşi doresc ca acesta să fie realizat cu bine, iar banii să fie cheltuiţi conform destinaţiei.
Impresiile lor despre călătorie pot fi urmărite şi pe site-ul pe care aceştia îl întreţin şi îl completează, un fel de jurnal de călătorie – http://lebensabenteurer.de
