Unele femei încercă să dibuiască lungimea vieții privind cu atenție linia din palmă. Cred că viața este ca linia de cale ferată. Undeva începe. Altundeva se termină la fel de brusc cum a și început. Unii caută urme de viață pe alte planete. Eu descopăr urme de viață pe pereții stațiilor și pe peroanele pustii ale Moldovei. Văd scrijelit cine pe cine a iubit, cine a trecut pe acolo, uneori și când. Într-o stație aveam să descopăr de două ori numele Ana. Pe peretele interior și pe cel exterior al stației. Îmi amintește cumva de un joc al copilăriei în care citeam invers cuvintele să văd ce dau. Ana e Ana oricum l-ai citi. Ca apa, bob, rar. Îmi plăcea numele Tatiana și credeam că e un fel de Ana + tati = familie.
Un om este o carte. Cu toate acestea, pe fețele oamenilor din stațiile și trenurile Moldovei vei citi ceea ce nu vei găsi în cărți. Sunt bătrâni cu decorații care nu îi înțeleg pe cei tineri. Sunt tineri care nu îi înțeleg pe bătrâni. Sunt muncitori pe cale de dispariție. Sunt lucrători de la calea ferată. Tanti Valentina era azi în stație. A lucrat toată viața pe tren și a mers pană la capătul lumii. Dar lumea aceea a ei s-a făcut nevăzută ca trenul. Sunt în stații și în trenuri și țărani autentici. Dar nu cei pe care îi vedeți la Chișinău în Piața Centrală. În stațiile și gările pustii mai vezi perechi de îndrăgostiți. Ei oricum au lumea lor despre care aflăm din scrijelituri. Să se știe cine pe cine a iubit în acea stație. Odinioară erau pline stațiile și trenurile. Toate categoriile mai sus menționate și multe altele.
Vagonul era și loc de cerut în căsătorie, cantină improvizată, sală de dans, bar, loc de încăierări și despărțiri, dormitor. Acum sunt sate întregi care încap într-un vagon. Satele par niște haine mâncate de molii. În fiecare zi apar găuri noi. Și peroanele stațiilor devin tot mai pustii.
În Moldova este anotimpul ploilor, glodului, lalelelor. Pe peron îți dai seama că timpul a trecut pe lângă calea ferată fără sa mai aștepte trenul, oamenii. Care trăiesc oricum în lumea lor. Și care pare mai frumoasă.
Fotoreportajul lui Ștefan Susai e realizat la stația Cioropcani și doar una singură e în apropiere de satul Bulhac. Reamintim că trenul interurban Ungheni-Bălți , Bălți-Ungheni nu mai circulă din 11 august 2021. Până la suspendarea acestor două curse importante pentru oamenii din satele Zagarancea, Semeni, Petrești, Medeleni, Buciumeni, Cioropcani, Stolniceni, s-a anulat și cursa Chișinău-Ocnița, tren care staționa în stația Cioropcani. În prezent toate stațiile sunt lăsate în voia sorții. Chiar dacă angajații de la ÎS „Calea Ferată a Moldovei” au grijă ca terasamentul să fie în ordine, peroanele sunt la cheremul bălăriilor.
