Interviul de azi e neobișnuit din mai multe puncte de vedere. În primul rând, protagonistele sunt trei și toate de gen feminin. Două dintre ele, Veronica Condurachi și Ana-Maria Crudu, învață în clasa a XI-a la LT „Ion Creangă” din municipiul Ungheni, iar Viorica Cebotari este profesoara lor de biologie și geografie, dar și conducătoarea științifică la olimpiada republicană de ecologie. În al doilea rând, are un iz de parfum, pentru că dânsele sunt convinse că anume fără el nu există eleganță, este accesoriul nevăzut, sublim și de neuitat.
— Povestiți-ne pe scurt despre voi
— Mă numesc Veronica Condurachi. Eu – Ana-Maria Crudu. Suntem colege de clasă, învățăm în clasa a XI-a, în viața de zi cu zi ne leagă o frumoasă prietenie. În afară de orele de clasă, ne implicăm în numeroase proiecte educaționale și comunitare, care sunt desfășurate în cadrul liceului.
— Ecologia e o pasiune insuflată de către profesoară?
— Nu, fiindcă ne dăm prea bine seama că trăim într-un timp în care PET-urile ne sufocă, râurile, solurile sunt poluate și dacă nu vom reacționa – ne referim la toti oamenii nu numai la noi – riscăm să asistăm la distrugerea planetei Pământ. Noi suntem membre ale grupurilor de inițiativă „Pro Umanum” și „Împreună pentru Terra”, care au o tradiție în promovarea unui mod sănătos de viață, dar și a unui mediu cât mai ecologic. Apoi, participăm de mai mulți ani la rând la olimpiada de ecologie, atât la nivel raional cât și național. La cea locală obțineam locuri de podium, dar nu acelea care ne-ar fi dat posibilitatea de a merge la cea republicană. Oportunitatea s-a ivit în acest an.
— Proiectele au șansa să ajungă să aibă viață sau rămân la faza de utopie?
— Noi credem că au șansa să prindă viață, pentru că sunt practice. Noi suntem tinere și nu avem resurse financiare, dar cineva care are cu siguranță că le poate pune în practică.
— Cât de dificil v-a fost să câștigați această olimpiadă, atât cea raională, unde ați luat locul I, cât și cea națională, unde ați ocupat locul IV?
— La cea locală a fost ușor. Anul acesta au fost înscrise doar 5 echipe, practic nu am avut concurență. Oricum, chiar și dacă participau mai mulți noi eram sigure că vom câștiga, fiindcă am lucrat asupra proiectului foarte mult. Veronica a renunțat la o altă olimpiadă, cea de engleză, pentru a participa la aceasta de ecologie. La republicană, evident, că ne-a fost un pic mai dificil. Acolo membrii juriului veneau pe rând și la fiecare trebuia să-i explicăm și, în plus, erau mai multe echipe în concurs. Douăzeci și opt în total.
— Vorbiți-ne un pic despre proiectul vostru.
— Titlul lui este „Valorificarea uleiului vegetal uzat pentru prepararea parfumului eco”. Prima operațiune este filtrarea uleiului, care durează 24 de ore, dacă utilizăm flori, acestea trebuie ținute la macerare mai mult timp. În general, ca să obținem parfumul ne ia o săptămână și nu este atât de dificil cum ar părea la prima vedere, depinde ce materie primă se utilizează.
— De ce trebuie să țină cont un om, atunci când dorește un parfum cu un miros deosebit?
— Sunt trei etape prin care trece parfumul din momentul când îl aplici până în momentul în care dispare definitiv. Iată-le: note înalte, note medii şi note joase. Notele înalte ale parfumului sunt resimţite la puţin timp după ce te parfumezi. Dar adevăratul miros e în notele sale medii, când personalitatea reală a acestuia devine dominantă. Se poate întâmpla ca prima reacţie la contactul cu un parfum, după aplicarea pe piele, să fie neplăcută, iar peste 20 de minute, să constataţi că e de-a dreptul magic. Noi am folosit uleiul din floarea-soarelui utilizat deja o dată, plus ghimbir, frunze de dafin și rozmarin (la notele înalte), citrice (note medii) și flori la notele joase.
— V-ați gândit să faceți și bani, pentru că îmi pare interesantă lucrarea voastră?
— Am aplicat la concursul „Compania școlară”, care este un laborator de activitate economică și antreprenorială pentru elevi. Credem că și aici vom avea sorți de izbândă, pentru că am făcut un experiment: parfumul l-au încercat oamenii și le-au plăcut.
— Ce sfaturi le-ați da colegilor voștri care ar dori să participe la vreo olimpiadă?
— Să aibă în primul rând încredere în ei și în echipa care le este alături, în lucrarea lor, chiar dacă li se va părea că ale celorlalți sunt mai deosebite. Apoi, să persevereze, să nu lase mâinile în jos.
— Fetelor, mi-ați povestit cu mult patos de ecologie, de competiție, de școală și cât de mult timp investiți. Pentru voi, pentru sufletul vostru vă mai rămâne timp?
— (zâmbesc) Foarte puțin, dar ne rămâne.
