În Letonia, burnout-ul este recunoscut oficial drept boală profesională. În Suedia, angajații pot primi concediu medical pentru epuizare psihică. În Franța, legea le garantează salariaților „dreptul de a se deconecta” după program, pentru a evita suprasolicitarea digitală. În Germania, mari companii precum Volkswagen sau Daimler au introdus politici prin care e-mailurile nu mai pot fi trimise angajaților în afara orelor de lucru, iar în Belgia există chiar un Plan Național de Acțiune pentru bunăstarea la muncă.
Europa reacționează la fenomenul burnout-ului cu măsuri clare. Însă cum stau lucrurile în Republica Moldova? Deși la nivel legislativ nu există recunoașterea acestei tulburări drept boală profesională, realitatea arată că mulți angajați se confruntă cu simptomele ei.
Conform datelor publicate de moldova.org, în Moldova, un startup a lansat în 2023 un test pentru a măsura nivelul de burnout. În doar trei săptămâni, peste 1200 de persoane l-au completat. Mai mult de jumătate au recunoscut că se simt epuizați emoțional cel puțin o dată pe săptămână, iar 54% au declarat că resimt oboseala încă de la primele ore ale dimineții. Aproximativ 30% au obținut scor maxim la capitolele de extenuare fizică și emoțională, dar și de cinism – un indicator direct al scăderii motivației și productivității.
Aceste cifre nu surprind pe cei care au trecut prin această experiență. Ana lucrează de aproape două decenii în domeniul comunicării, un sector în care presiunea și termenele-limită sunt la ordinea zilei. Povestea ei arată cât de repede aceste condiții pot duce la epuizare și cum burnout-ul ajunge să afecteze nu doar performanța la serviciu, ci și starea de sănătate și relațiile personale.
„Vedeam totul în negru și nu aveam aer”
Pentru Ana, o zi obișnuită de lucru începea cu verificarea documentelor și alergătura zilnică spre birou. „În comunicare livrezi un produs de care trebuie să fie mulțumit clientul, iar asta înseamnă atenție și responsabilitate la fiecare pas”, povestește ea. Primele semne au apărut cu un an înainte de pandemie. La început, erau simple dureri de cap. Apoi, pe fondul pandemiei și al presiunilor suplimentare, simptomele s-au agravat: lipsa de aer, senzația de „bolovan în piept”, iritabilitate, amețeli și dificultăți de concentrare. „Vedeam totul în negru și mă enervam foarte ușor”, spune ea.
Impactul nu s-a oprit la locul de muncă. „M-am retras într-o lume numai a mea. Eram prezentă fizic, dar cu gândurile departe. Nu știu dacă se poate explica pe deplin ce simți atunci și, sincer, nici nu aș vrea ca cineva să înțeleagă prin trăire directă, pentru că e strașnic. Nu doresc nimănui să treacă printr-o ardere profesională”, susține Ana.
„Într-o dimineață, mergând spre serviciu, pur și simplu nu mai puteam respira. Atunci mi-am zis că trebuie să fac ceva”, menționează ea despre punctul de cotitură în care a realizat că are nevoie de ajutor.
Procesul de recuperare nu a fost simplu. Ana a căutat informații online, a mers la medic și a urmat un tratament medicamentos. „Am mers la medic, am vorbit, mi-a prescris antidepresive și m-a încurajat să nu mă las doar în seama lor, ci să mă ajut și eu. Am schimbat regimul alimentar, am început să discut deschis cu oamenii apropiați despre ceea ce trăiesc și am încercat să nu mă judec prea aspru când nu reușeam să fac totul perfect”.
Astăzi, Ana nu mai are nevoie de pastile. Echilibrul și-l regăsește în lectură, în timpul petrecut cu familia și în sprijinul apropiaților, care au fost esențiali în procesul de recuperare. Cititul, emisiunile și materialele urmărite online i-au oferit explicații și soluții, iar toate acestea, împreună, au constituit un sprijin important pe drumul revenirii.
Ce spune psihologul
Psiholoaga Valentina Oanța explică diferența dintre stres și burnout: „Stresul este o tensiune temporară, o reacție la presiuni externe – școală, părinți, muncă, etc.. Burnout-ul însă, apare atunci când acest stres devine cronic și prelungit. Mai întâi se instalează epuizarea emoțională, apoi scad capacitățile intelectuale și profesionale. Omul devine cinic, detașat, nepăsător. Nimic, nici măcar munca, nu mai aduce satisfacție”, punctează experta.
Semnele cele mai evidente, pe care oamenii le ignoră adesea, sunt oboseala emoțională, cinismul față de muncă și colegi, lipsa de eficiență și scăderea productivității. Lista simptomelor este lungă: de la lipsa de energie, insomnie, depresie și imposibilitatea de a te regenera, până la repulsie față de proiecte noi, indiferență și sentimentul că orice sarcină sau schimbare este imposibil de realizat.
Întrebată cum poate fi prevenit burnout-ul, Valentina Oanța subliniază două direcții esențiale: la nivel individual și la nivel organizațional. „E important să înveți să pui limite, să îți prioritizezi sănătatea și să îți consolidezi încrederea în tine. La fel de important este mediul în care lucrezi: o cultură organizațională sănătoasă înseamnă comunicare deschisă, sprijin reciproc și echitate între angajați. Activitățile de grup, sesiuni de cunoaștere, dezvoltarea personală și respectarea normelor de muncă sunt măsuri care pot face diferența”.
Psiholoaga atrage atenția și asupra grupurilor mai vulnerabile: „Copiii și femeile sunt cei mai expuși. Copiii, pentru că structura lor de personalitate nu este încă bine conturată, iar lipsa suportului familial îi fragilizează și mai mult. Femeile, mai ales cele cu stimă de sine scăzută și fără sprijinul partenerului, riscă să dezvolte burnout accelerat”.
