În Ungheni există nu puține, dar foarte puține clădiri vechi. Conform spuselor istoricului Vasile Iucal, orașul ar fi tânăr și nu are o tradiție, care i-ar permite să dispună de un asemenea tezaur și care ar transforma urbea mult mai atractiv din punct de vedere turistic.
La moment ar există 5 clădiri vechi: Gara Feroviară Internațională, bisericile „Aleksandr Nevski” (cartierul Centru) și „Sfântul Nicolae” (cartierul Dănuțeni), edificiul care până nu demult a fost sediul unui oficiu poștal și cândva al centrului de telecomunicații (astăzi Moldtelecom), precum și fostul cinematograf. Dacă gara și instituțiile ecleziastice sunt păstrate, atunci acest lucru nu-l putem afirma și despre ultimele două clădiri. Ambele sunt situate în inima orașului. Una e amplasată chiar alături de podul peste calea ferată spre Gara Internațională și stă gata-gata să se dărâme, ceea ce înseamnă că cei care vin în Ungheni cu trenul și merg pe acolo își fac prima impresie despre localitate. Nu pășește o distanță prea mare și oaspetele unghenean o descoperă și pe cealaltă clădire – fostul cinematograf, unde acum ar activa o închipuire de magazin sau mai degrabă o bodegă. Ți se creează impresia că și aceasta se va închide degrabă din lipsa clienților.
Vasile Iucal spune că, clădirea unde se prestau servicii poștale și de telecomunicații a fost dată în exploatare în perioada țarismului și tehnologia de construcție a ei este una foarte bună, doar că ar fi trebuit multe de renovat, ceea ce se pare că autoritățile nu au făcut, pentru că în prezent practic e distrusă. „Prin anii 2000 am venit cu propunerea către autoritățile locale de atunci ca aici să fie amplasat muzeul, dar nu s-a dorit să se investească. Acolo urma să fie deschise și ateliere de creație pentru artiști plastici. Astăzi cel mai avariat la această clădire e acoperișul”, adaugă muzeograful. Deplasându-ne la fața locului, am văzut și noi că acoperișul e prăbușit la mai bine de jumătate de edificiu, cealaltă parte a lui abia-abia de se mai ține să nu cadă.
Despre fostul cinematograf Vasile Iucal îmi zice că e din perioada sovietică, construit prin anii 50 ai secolului XX. „Păcat, că se ruinează! Clădirea este proprietate privată, dar nu se investește deloc în restaurarea ei și nu știu care ar fi cauza”, concretizează dânsul. Autoritățile publice locale ar putea interveni la proprietar să-i solicite să o repare? Interlocutorul meu zice că probabil ar putea. Contactat de noi, Vlad Savin, arhitectul-șef al municipiului Ungheni, confirmă supozițiile directorului Vasile Iucal. „Da. Primăria a făcut numeroase demersuri către proprietar. În urmă cu trei ani acesta a prezentat un raport de expertiză tehnică, efectuată de specialiști de la Chișinău, că imobilul dat nu prezintă pericol pentru siguranța locuitorilor orașului. Proprietarul ar fi dorit să schimbe destinația clădirii, noi însă am refuzat, pentru că e o „rablă istorică” care trebuie demolată, fiind amplasată greșit, creând incomodități trecătorilor”, a declarat specialistul.
În genere, procedurile lungi și anevoioase duc la „pierderea” unor monumente istorice. Cu toate că muzeograful a spus că edificiul, unde a activat poșta, ar prezenta interes din punct de vedere istoric, acesta nu este inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Vadim Pîslaru, specialist Secția Cultură și Turism, menționează că procedurile sunt foarte anevoioase, atunci când o anumită clădire trebuie să fie inclusă în calitate de monument și chiar nu cunoaște de ce edificiul respectiv nu este luat sub protecția statului. Oricum, chiar și dacă ar fi, nu ar beneficia de o reparație capitală. Conform spuselor lui, resurse financiare nu se alocă din bugetul de stat, dar mai sunt și alte proceduri complicate. „Trebuie de contractat anumiți specialiști, pentru că nu oricine poate să efectueze o restaurare. E nevoie de un arhitect în restaurare, căruia trebuie să-i plătești foarte mulți bani”, specifică Pîslaru.
Reamintim cititorilor că vechiul sediu al oficiului poștal a fost un bloc al primei școli din Ungheni, actualmente LT „Mihai Eminescu”. Potrivit spuselor arhitectului-șef al orașului, urmează să se ia o decizie ce se va întâmpla mai departe cu acest imobil, fiindcă reparația aripei, unde se afla oficiul poștal, a dus la deteriorarea mai accentuată a clădirii. Iar fostul cinematograf a devenit proprietate privată încă la începutul anilor 90, atunci când au avut loc primele privatizări de imobile.
