Orice localitate îşi adună istoria în inimile, în chipurile, în caracterele, în faptele şi visurile băştinaşilor, în legendele transmise din generaţie în generaţie, în fotografiile îngălbenite de vreme, în cântecele și tradițiile bătrâneşti, în denumirile unor mahalale, în numele sau poreclele oamenilor săi…
Biblioteca Teritorială Drujba a inițiat proiectul de cercetare a istoriei localității „Biblioteca – garant al memoriei locale”, ce reprezintă prima iniţiativă de acest fel la nivel local și a luat naștere din dorința și necesitatea de a valorifica colecţiile tradiţionale de documente, privind istoria și cunoașterea satului Drujba, care anul acesta împlinește 50 de ani de la fondare. Scopul acestui proiect este de a fortifica rolul bibliotecii publice Drujba ca centru de informare al comunității și de depozitare a memoriei locale. Astfel, biblioteca și-a asumat obligația de a dezvolta colecțiile de istorie locală, indiferent de suport (hârtie, audio, video, digital, etc.), cărți, periodice și seriale, manuscrise, documente de arhivă, filme, fotografii, fișe biografice, bibliografii referitoare la localitate etc.
Dar unde începe istoria satului Drujba? Aceasta a fost întrebarea în baza căreia s-au pus bazele acestui proiect. Ca să cunoști istoria unei localități este esențial să începi cu cercetarea datelor care este un proces de durată și se face pe parcursul anilor. Astfel, s-au colectat date importante, dar nu suficiente din istoria satului Drujba. Perioada de 50 de ani de la fondare ne oferă avantajul de a cunoaște evenimentele istorice de la prima sursă, oamenii care s-au stabilit cu traiul în acest sat și care au creat o istorie proprie.
Cercetarea istoriei satului s-a început cu sensibilizarea comunității în scopul implicării active în cercetare și colectarea datelor, fotografiilor, actelor, etc. La acest apel au răspuns mai mulți locuitori care au fost printre primii ce s-au stabilit cu traiul în satul nou format, ce au venit la bibliotecă cu fotografii din arhiva personală și informații importante din istoria localității. Din acest considerent s-a format un algoritm de cercetare: primii locuitori, prima casă construită, prima mireasă, prima nuntă jucată în acest sat, primul copil născut, primele instituții educaționale deschise, primul magazin, ferma, brigada de tractoare, etc. Și toate acestea însoțite de documente și fotografii ce atestă acest fapt. La moment s-a adunat în jur de 100 de fotografii ce ne povestesc în imagini evenimentele importante din localitate.
Un alt pas în cercetarea istoriei sunt documentele din arhivele primăriei și altor instituții de stat importante care ne ajută să stabilim cronologic etapele de formare a localității.
Prima casă, ce a început să fie zidită în toamna lui 1973, este cea a familiei Bodrug Alexandru şi Irina. Însă primii locuitori ai satului care s-au aşezat cu traiul, într-o colibă improvizată, a fost familia Chitoragă Pavel şi Maria, care au început construcţia casei în luna iunie 1974. Tot printre primii locuitori ai satului se numără şi familiile Moldovanu Elena şi Ion, Gorea Elena şi Ion.
Primul copil care s-a născut la 25 februarie 1974 din acest sat, a fost fiul familiei Maria şi Kiril Gorea, Vitalie Gorea.
Prima fată care şi-a acoperit capul cu vălul de mireasă în octombrie 1974 a fost Eugenia Moldovanu care s-a căsătorit cu Efim Medviţchi, un tânăr învăţător din satul Mînzăteşti. Iar nunta a avut loc în satul Mînzăteşti. Aceste două personalităţi au jucat un rol mare în istoria satului de mai departe. Doamna Eugenia a fost conducătorul școlii din localitate timp de 25 de ani și a contribuit l-a deschiderea Gimnaziului Drujba, în 1992. Pe când Efim Medviţchi, primar al comunei Hîrceşti, ales pentru prima dată în mod democratic s-a aflat la cârma primăriei trei mandate consecutiv, în perioada 1995-2007. Grădiniţa din satul Drujba a fost deschisă oficial în decembrie 1980 sub conducerea doamnei Sofia Medviţchi, inițial au fost deschise 2 grupe, ce cuprindeau 50 de copii cu vârsta 2-6 ani. Peste ani datorită faptului că numărul copiilor erau în creştere, s-a deschis şi a 3 grupă.
Prima instituţie de învățământ a fost Școala Primară care şi-a deschis uşile la 1 septembrie 1983, fiind condusă de Maria Leahu, astăzi pensionară. În şcoală activau clasele 1-3, iar mai apoi copiii îşi continuau studiile în satele vecine Condrăteşti, Hîrceşti, iar la 1 septembrie 1992 şi-a început activitatea Şcoala medie incompletă Drujba.
Biblioteca sătească condusă de Tamara Gheceanu s–a deschis în septembrie 1983 și în primii ani a activat în casa mare a bibliotecarei.
Elena Gorea în perioada 1984 – 1998 a condus fățarea de lângă sat, unde erau depozitate grânele colhozului și a fost prima şi unica femeie din regiune care a fost aleasă, la 15 iunie 1975, deputat în Sovietul Suprem al RSSM, legislatura a IX–a, iar în anul 1977 deputat în Sovietul Sătesc Hîrceşti. Se poate de continuat la nesfârșit despre evenimentele ce au avut loc pentru prima oară, deoarece principala sursă de informare sunt înșiși martorii la aceste evenimente.
Promovarea pe rețelele de socializare a fotografiilor de epocă care sunt însoțite de informații din istoria satului este o altă etapă din acest proiect ce are ca scop familiarizarea membrilor comunității cu evenimentele desfășurate pe parcursul anilor. Ca impact mulți se recunosc, copiii își recunosc părinții sau bunicii în aceste fotografii și sunt impresionați de evenimentele de mult uitate. Astfel, biblioteca a creat o bază de date a evenimentelor în fotografii care sunt martorii tăcuți în formarea și evoluția satului Drujba. Toate aceste detalii din istoria satului sunt colectate cu grijă și plasate într-o bibliografie pentru a fi transmise generațiilor următoare.
Sufletul nostru este satul în care am văzut lumina zilei. Satul Drujba, situat pe o colină pe malul râulețului Cula, înconjurat de pădurici de salcâm şi vii îşi duce existenţa de 50 ani la rând, tăcut, aşteaptă generaţii peste generaţii. Oriunde ne-ar purta valurile vieții, satul în care am crescut nu-l vom putea uita niciodată. Nu ai cum să uiți ulițele copilăriei, aventurile hazlii sau poveștile spuse de părinți și bunici. Locuri pe care credeai că le cunoști și unde pașii te-au purtat mereu, îți pot dezvălui secrete numai de ele știute. Oricare i-ar fi destinul, dacă oamenii mai stau pe loc şi nu-l părăsesc, dacă mai cresc copii pe aceste pământuri, satul îşi continuă existenţa şi are viitor.
