Până a citi cartea, care vreau să o recomand cu drag în această ediție, am vizionat filmul. Atât de mult m-a marcat ecranizarea că îmi aduc aminte până și timpul de afară de atunci. Era o seară de toamnă ploioasă, am butonat din întâmplare telecomanda, iar pe ecran derula filmul. Din pură curiozitate am început să privesc și câteva minute mai târziu aveam să constat că am făcut o alegere bună. După o perioadă am găsit cartea în librărie și am achiziționat-o.
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne apare în 2006 cu titlul original „The Boy in the Striped Pyjams” și este ecranizată în 2008 în regia lui Mark Herman. În varianta română apare în două ediții: una în 2008 și alta în 2013. La ediția din 2013, cea pe care o am eu, traducerea e realizată de Lucia Ostafi-Iliescu. Cartea este povestea lui Bruno, fiul unui ofițer german care primește funcția de șef la cel mai mare lagăr de concentrare din istoria omenirii – Auschwitz. Aici, Bruno descoperă că singura casă din acel ținut „mai departe de 2 km de Berlin” e a familiei sale și că restul sunt niște clădiri sumbre înconjurate de un gard ghimpat. Începe a face plimbări îndelungate de-a lungul acelui gard nesfârșit și într-una din zile îl întâlnește pe Shmuel, care se află dincolo de un gard de sârmă, este mereu slab și flămând, tuns chilug, uneori plin de vânătăi, trist și speriat și poartă aceleași pijamale murdare în dungi, ca toți ceilalți de dincolo de gard.
Vreau să vă spun că există unele momente în carte care o să vi se pară puțin neconcludente, precum faptul că cei doi copii – unul german și altul evreu – puteau să vorbească ore în șir fără a fi observați de santinele sau că gardul avea o gaură și Bruno putea să-i dea de mâncare lui Shmuel și în final să treacă însuși prin gaura formată, având în vedere că totul era electrificat, dar să nu uităm că este creativitate și ficțiune. Scrisă într-un limbaj simplu, aproape copilăresc cartea tratează războiul prin ochii unui copil sau acea parte care înseamnă exterminarea în lagărele de concentrare, fără a o numi efectiv: locul în care se mută se numește Out-With, deși Bruno este certat în repetate rânduri că nu pronunță corect, personajul prost-crescut și temut care a venit în vizită și l-a trimis pe tata departe este Fury, salutul „Heil Hitler” este doar sugerat. Bruno vede totul inocent. El nu-l vede pe Shmuel, băiatul evreu, ca pe un pericol al societății, ci ca pe cel mai bun prieten al său și în momentul gazării Bruno îl ia de mână.
